Acasă > Religii și credințe > Iudaismul văzut de islam > De ce nu îl recunosc evreii pe Mahomed?
Criteriile evreiești ale Mesiei și ale profeției, răspunsul Coranului (recunoaștere și ascundere a unui grup), exemplul lui Abdullah ibn Salam, și regula dezbaterii fără ostilitate.
Iudaismul așteaptă un Mesie descendent al lui David care să restaureze Israelul, și nu plasează niciun profet după epoca biblică: Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui) nu intră în niciunul dintre aceste criterii, de aici respingerea lui doctrinară. Coranul răspunde că Mahomed era scris în Tora și că învățații lui Israel îl recunoșteau "aşa cum își cunosc fiii", unii dintre ei ascunzând această cunoaștere (Coran 2:146). Unii evrei l-au recunoscut și l-au urmat, în frunte cu Abdullah ibn Salam.
Dezacordul rămâne doctrinar: niciodată o judecată asupra unui popor.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititIudaismul rabinic are criterii precise: profeția biblică este închisă, iar Mesia așteptat este un rege descendent al lui David care adună exilații, zidește din nou Templul și așază legea lui Israel, rezumate mai târziu în Mișneh Tora a lui Maimonide (legile regilor).
Mahomed (pace asupra lui), arab descendent al lui Ismail, purtătorul unei legi noi pentru toate neamurile, nu intră în niciunul dintre aceste cadre: acesta este miezul doctrinar al respingerii, și el trebuie prezentat așa, ca atare, fără caricatură. Cea care diverge este grila de citire, în aceeași măsură cu persoanele.
Coranul afirmă întâi că Mahomed (pace asupra lui) era anunțat și descris în cărți: "Trimis, Profetul neînvățat ... despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie" (Coran 7:157). El descrie apoi paradoxul epocii: "Cei cărora le-am dat Scriptura, îl cunosc [pe Mohammed] aşa cum își cunosc fiii. Dar cu adevărat o parte dintre ei ascund adevărul, cu toate că îl cunosc" (Coran 2:146).
Formularea este precisă și nuanțată: o recunoaștere generală, o ascundere imputată "unei părți", nu tuturor.
Și Coranul citează exemplul invers, devenit celebru: Abdullah ibn Salam, învățat evreu din Medina, care, întrebat, și-a declarat credința public (povestit în sira), și comunități de oameni ai Cărții lăudate: "o comunitate ... dreaptă, care recită Versetele lui Allah în timp de noapte" (Coran 3:113).
O precizie a lui Ibn al-Qayyim îl apără pe musulman de un exces polemic frecvent: islamul nu învață că numele "Mahomed" ar fi fost șters din toate textele, pretutindeni, printr-un acord secret.
În Hidayat al-Hayara (călăuzirea rătăciților), el scrie că niciun învățat musulman nu a susținut niciodată această versiune: Coranul spune că Profetul este "găsit scris" la oamenii Cărții (Coran 7:157) prin descrierile, semnele și atributele lui, ceea ce este mai elocvent decât un simplu nume, un nume putând fi purtat de mai multe persoane. Precizia schimbă totul: dezacordul se tratează prin texte și prin descrierile lor, niciodată prin teoria unei ștergeri generale (Ibn al-Qayyim, Hidayat al-Hayara, a treia întrebare).
Pe acest subiect mai mult decât oriunde, disciplina editorială este absolută: se discută criterii, texte și fapte povestite ale epocii, niciodată persoane și popoare de azi.
Niciun folclor polemic (acusații talmudice inventate, teorii ale conspirației) nu își are locul aici: Coranul argumentează prin text, nu prin defăimare, și poruncește dialogul "în felul cel mai frumos" (Coran 29:46) cu dreptate față de orice non-beligerant (Coran 60:8). Fisa iudaismul văzut de islam prezintă religia evreiască în ansamblul ei, iar pagina Tora în islam precizează statutul ei în islam.
Nu. Evrei din Medina l-au recunoscut pe Mahomed (pace asupra lui) și au îmbrățișat islamul, în frunte cu învățatul Abdullah ibn Salam, iar Coranul deosebește curente printre oamenii Cărții, inclusiv în bine (Coran 3:113). Respingerea este o poziție doctrinară majoritară, nu o realitate monolitică.
Coranul adresează reproșuri precise unor grupuri ale epocii pentru fapte precise, așa cum adresează și unor musulmani, și îi onorează pe fiii lui Israel în altă parte pe larg (Coran 2:40, 2:47). A judeca un popor întreg pentru strămoșii lui contrazice chiar Coranul: "Și niciun [suflet] purtător de poveri nu va purta povara altuia" (Coran 6:164).