Mahomed în Tora

Coranul învață că Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui) este descris în cărțile anterioare: "Trimis, Profetul neînvățat ... despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie" (Coran 7:157).

Musulmanii citesc acolo profetul "ieșit din frații" fiilor lui Israel și asemenea lui Musa (pace asupra lui) (Deuteronom 18:15-18), binecuvântarea lui Ismail (Geneza 21:13-18), nota finală că niciun profet asemenea lui Moise nu s-a mai înălțat în Israel (Deuteronom 34:10), și bucuria anunțată la Kedar (Isaia 42:11). Evreii citesc aceste texte altfel: cele două lecturi sunt prezentate aici cu sursele lor.

Ce spune Coranul despre Mahomed în Tora

Punctul de plecare musulman este o afirmație coranică explicită: "Trimis, Profetul neînvățat ... despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie" (Coran 7:157).

Coranul adaugă că învățații fiilor lui Israel îl recunoșteau pe Mahomed (pace asupra lui) "aşa cum își cunosc fiii", unii ascunzând ceea ce știau (Coran 2:146). Rămâne deci musulmanilor să arate unde și cum anunță Tora Profetul, iar materia este bogată: o promisiune de profeție în afara lui Israel, o binecuvântare a lui Ismail, munți care povestesc trei revelații și un slujitor anunțat la fiii lui Ismail.

Un profet ieșit din frații fiilor lui Israel (Deuteronom 18:15-18)

Musa (pace asupra lui) povestește promisiunea: "Domnul, Dumnezeul tău, îți va ridica un profet ca mine, din mijlocul tău, dintre frații tăi. Pe el îl veți asculta" (Deuteronom 18:15, Biblia Rabinatului pentru ansamblu), iar versetul 18 precizează: "Îmi voi pune cuvintele Mele în gura lui, și el le va spune tot ce îi voi porunci". Lectura musulmană remarcă trei lucruri: "frații tăi" desemnează popoarele înrudite cu fiii lui Israel, deci ismailiții;

"un profet ca Moise" presupune un legiuitor cu același profil; și contextul (poporul cerând să nu mai audă pe Dumnezeu direct) anunță un mijlocitor care va transmite o lege.

Or Mahomed seamănă cu Moise în toate aceste privințe: naștere din tată și mamă, căsătorie, fugă în fața unui tiran, lege nouă, autoritate politică, moarte naturală. Isus, potrivit Evangheliilor, diferă de Moise în aproape toate (naștere miraculousă, fără lege civilă, fără rege). Element remarcabil: în Ioan 1:19-21, preoții îl întreabă pe Ioan Botezătorul dacă este "Hristosul", "Elia", sau "Profetul": trei figuri așteptate, dintre care una a treia distinctă de Mesia.

Lectura creștină identifică figurile, lectura musulmană vede acolo așteptarea unui profet posterior anunțat.

Niciun profet asemenea lui Moise nu se va ridica în Israel

Ultimul capitol al Deuteronomului închide cartea cu această constatare: în Israel nu s-a mai ridicat un profet asemenea lui Moise (Deuteronom 34:10).

Pentru musulman, versetul este o cheie: dacă profetul promis trebuia să semene cu Moise, dar nu era așteptat "în Israel", ușa rămâne deschisă din partea fraților, fiii lui Ismail. Este exact demonstrația pe care o dezvoltă Ibn al-Qayyim în Hidayat al-Hayara, înșiruind acest verset cu cel al celor trei munți (detaliul argumentului Sinai, Seir și Paran se citește în pagina Mahomed în Biblie).

Binecuvântarea lui Ismail și a neamului cel mare

Tora îl binecuvântează pe Ismail (pace asupra lui) independent de Isaac: "Îl voi binecuvânta... îl voi face roditor și îl voi înmulți foarte mult; el va naște doisprezece principi, și voi face din el un neam mare" (Geneza 21:13-18, Biblia Rabinatului pentru idee). Linia lui Ismail, tatăl arabilor, poartă deci propria ei promisiune divină, și din această linie coboară, potrivit islamului, ultimul Profet.

Argumentul este simplu: un "neam mare" binecuvântat de Dumnezeu nu poate fi un neam fără profet, și tocmai la el plasează lectura musulmană promisiunea din Deuteronom 18.

Isaia 42 și Kedar: bucuria anunțată la fiii lui Ismail

Capitolul 42 al lui Isaia anunță un slujitor al lui Dumnezeu care aduce o lege nouă neamurilor: "o insulă va aștepta legea lui" (Isaia 42:4), iar textul cheamă la bucurie "orașele și satele pe care Kedar le locuiește" (Isaia 42:10-11). Or Kedar este numit în Geneza printre fiii lui Ismail (Geneza 25:13): este nord-vestul Arabiei.

Lectura musulmană: un slujitor purtând o lege nouă, sărbătorit printre locuitorii lui Kedar, corespunde profetului venit din Hedjaz;

lectura creștină vede acolo pe Hristosul slujitor.

Ambele lecturi sunt prezentate aici ca atare, fiecare cu textele ei.

Mahomed în Cântarea Cântărilor: un argument discutat

Un argument popular citează Cântarea Cântărilor 5:16, unde ebraicul "machamaddim" (foarte dorit) pare să poarte rădăcina numelui Mahomed. Onestitatea obligă: este un argument apologentic discutat, forma ebraică este un plural de intensitate care desemnează prea-doritul în general, iar traducerile îl redau prin "tot dorit". El nu face parte din dovezile centrale: Coranul nu se sprijină niciodată anunțarea pe lexicografie, ci pe afirmația directă a lui Coran 7:157 și 61:6.

Tora și cele două lecturi, una lângă alta

Această pagină a prezentat textele așa cum sunt, și cele două grile de citire așa cum sunt: evreul citește o profeție închisă și un Mesie restaurator, creștinul citește acolo pe Hristos, musulmanul citește acolo pe Mahomed anunțat și confirmat (Coran 5:48).

Dezacordul este real, documentat, și se discută fără ostilitate și fără folclor, așa cum cere chiar Coranul: "Nu discutați cu oamenii Cărții decât în felul cel mai frumos" (Coran 29:46). Pentru continuare: fisa iudaismul văzut de islam, pagina Tora în islam, și pagina soră Mahomed în Biblie pentru Evanghelie și Paracleto.