Acasă > Religii și credințe > Creștinismul văzut de islam > Îl anunță Biblia pe Mahomed?
Textele citate de musulmani: anunțarea lui Ahmad (Coran 61:6), profetul asemenea lui Moise (Deuteronom 18:18), Paracleto de la Ioan, și lecturile creștine ale acelorași texte.
Islamul învață că da: Coranul povestește că Isus a anunțat "un Trimis ce va veni după mine și al cărui nume este Ahmad" (Coran 61:6), și afirmă că Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui) este "scris" în Tora și în Evanghelie (Coran 7:157). Musulmanii citesc astfel Deuteronomul 18:18 (profetul "ca Moise" ieșit din frații israeliților) și Paracleto de la Ioan 14-16 ca anunțuri ale lui Mahomed; creștinii le aplică lui Isus și Duhului Sfânt.
Pagina prezintă cele două lecturi, texte în mână.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 5 min de cititPunctul de plecare musulman este coranic, nu exegetic: Isus (pace asupra lui) însuși a anunțat pe cel care ar fi venit după el.
"O, Fii ai lui Israel! Cu adevărat, eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine și vestind un Trimis ce va veni după mine și al cărui nume este Ahmad" (Coran 61:6). Coranul afirmă de asemenea că Mahomed (pace asupra lui) este descris în cărțile anterioare: "Trimis, Profetul neînvățat ... despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie" (Coran 7:157).
Rămâne musulmanilor să găsească aceste anunțuri în texte, iar doi candidați domină: Deuteronomul 18:18 și Paracleto din Evanghelia lui Ioan.
Dumnezeu îi promite acolo lui Musa (pace asupra lui): "Le voi ridica, din mijlocul fraților lor, un profet ca tine, și Îmi voi pune cuvintele Mele în gura lui" (Deuteronom 18:18).
Argumentul musulman: "frații lor" desemnează popoarele înrudite cu israeliții, adică ismailiții, iar "ca tine" nu se aplică lui Isus, profund diferit de Moise (naștere miraculousă, fără lege civilă, fără putere), pe când Mahomed seamănă cu Moise pe punctele majore: tată și mamă, căsătorie, fugă în fața unui tiran, lege nouă, autoritate politică, moarte naturală.
Element remarcabil: în Ioan 1:19-21, preoții îl întreabă pe Ioan Botezătorul: "Ești tu Hristosul? (...) Ești tu Elia? (...) Ești tu Profetul?": chestionarea deosebește trei figuri, dintre care "Profetul" așteptat, distinct de Mesia, ceea ce lectura creștină rezolvă identificând figurile, iar lectura musulmană văzând așteptarea unui al treilea profet.
Versetul din Deuteronom 33:2 este unul dintre argumentele favorite ale lui Ibn al-Qayyim în Hidayat al-Hayara: "Domnul a venit de la Sinai, s-a ridicat de la Seir, a strălucit de la muntele Paran" (Biblia Rabinatului, Deuteronom 33:2).
Reprinzându-l pe Ibn Qutayba, el citește acolo trei revelații în ordinea timpului: Sinaiul, este Tora dată lui Moise; Seir, regiunea Betleemului unde s-a născut Isus, este Evanghelia; și Paranul, de care nimeni nu contestă că sunt munții din Mecca unde Abraham (pace asupra lui) l-a așezat pe Hagar și pe Ismail (pace asupra lui) (Geneza 21:21), este Coranul dat lui Mahomed.
Textul însuși dă ordinea cronologică, observă Ibn al-Qayyim: Tora "a venit și a apărut" ca aurora care se ridică, Evanghelia "s-a ridicat" ca soarele care luminează, iar Coranul "a strălucit" ca soarele la zenit, acea lumină pe care Coranul o dă Profetului: "ca o candelă luminoasă" (Coran 33:46).
Și sura Smochinul reunește aceleași trei locuri sfinte: smochinul și măslinul (Ierusalim, Isus), muntele Sinai (Musa (pace asupra lui)), și "această cetate sigură" (Mecca, Mahomed) (Coran 95:1-3). Argumentul este puternic pentru că pornește de la un text pe care evreii și creștinii îl recunosc, pentru a citi acolo anunțarea celei de-a treia revelații.
Isus promite: "Voi ruga pe Tatăl, și vă va da un alt mângâietor (parakletos), pentru ca să rămână cu voi în veșnicie" (Ioan 14:16), și: "Când va veni mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; căci nu va vorbi de la sine, ci va spune tot ce va fi auzit" (Ioan 16:13). Lectura creștină: este vorba de Duhul Sfânt venit la Cincizecime.
Lectura musulmană: "un alt mângâietor" este o ființă ca Isus, deci un om.
el "nu va vorbi de la sine", ci transmite ceea ce aude, exact definiția coranică a profetului care primește revelația; și el "vă va călăuzi în tot adevărul", adică va aduce o revelație completă. Autori musulmani vechi, precum Ibn Ishaq în sira lui, l-au identificat pe acest Paracleto cu Mahomed. Argumentul lexical complementar (parakletos aproape de periklytos, "cel lăudat", echivalentul lui Ahmad) există în tradiția apologentică, dar rămâne secundar și discutat: anunțarea decisivă pentru musulman rămâne Coran 61:6.
Voletul Tora al acestui dosar are pagina lui dedicată, cu versetele dezvoltate: Mahomed în Tora.
Fiecare tradiție citește textele cu grila ei proprie: creștinul citește Biblia prin sinoadele lui, musulmanul o citește prin Coran, care afirmă anunțarea și îl numește pe promis. Dezacordul asupra interpretării nu împiedică nici discuția respectuoasă (Coran 29:46), nici propunerea comună a Coranului: "veniți la un cuvânt comun între noi și voi - că nu-L vom adora decât pe Allah și că nu-I vom face asociați" (Coran 3:64).
Pentru că lectura lor este cristologică: orice promisiune a Vechiului Testament se împlinește, potrivit Bisericilor lor, în Isus. Musulmanul pornește de la Coran, care afirmă anunțarea lui Mahomed (pace asupra lui) în cărțile anterioare (Coran 7:157). Două grile de citire se aplică acelorași texte.
Este un argument apologentic vechi la musulmani (grecul parakletos, mângâietor, ar fi aproape de periklytos, cel lăudat, traducându-l pe Ahmad). El este discutat lingvistic și nu face parte din dovezile centrale: Coranul nu întemeiază anunțarea pe lexicografia greacă, ci pe afirmația directă a lui Coran 61:6.
Este argumentul musulman clasic: ambii născuți cu tată, căsătoriți, fugind un tiran, purtători ai unei legi noi, conducători politici și militari, murind natural, ascultați de poporul lor. Isus, potrivit Evangheliilor, diferă de Musa (pace asupra lui) pe aproape toate aceste puncte: naștere miraculousă, fără lege civilă, fără rege legitim stabilit.