Acasă > Religii și credințe > Creștinismul văzut de islam > Va reveni Isus?
Întoarcerea lui Hristos este una dintre puținele teme în care creștinii și musulmanii cred împreună: parusia de o parte, coborârea lui Isus de cealaltă. Puncte de acord, roluri diferite, sfârșituri convergente.
Da, potrivit celor două religii: Noul Testament anunță întoarcerea lui Hristos ("acest Isus... va venii la fel", Fapte 1:11), iar islamul învață coborârea lui Isus la sfârșitul timpurilor, unde va stabili dreptatea (povestit de al-Bukhari și Muslim). Coranul îl numește "el [Iisus] va fi un semn pentru Ceas" (Coran 43:61). Rolurile diferă: judecător și mântuitor pentru creștinism, slujitor al lui Allah urmând legea lui Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui) pentru islam.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititPe puține teme creștinii și musulmanii se acordă atât de mult: Isus (pace asupra lui) revine. Evangheliile se închid pe promisiunea întoarcerii lui, iar îngerii o afirmă: "acest Isus, care a fost ridicat la cer, va venii la fel cum l-ați văzut mergând" (Fapte 1:11). Coranul și Sunna învață aceeași venire: Isus, înălțat viu (Coran 4:158), va coborî la sfârșitul timpurilor "la poarta albă la răsărit de Damasc", va ucide antihristul (Dajjalul), va stabili dreptatea și va muri după o viață ordinară (povestit de al-Bukhari și Muslim).
Coranul îl numește explicit "el [Iisus] va fi un semn pentru Ceas" (Coran 43:61).
Un creștin și un musulman așteaptă deci același eveniment: a doua prezență a lui Isus în istorie.
Convergența se oprește la rol. În doctrina creștină, întoarcerea este parusia: Hristosul revine ca judecător glorios pentru a instaura împărăția definitivă a lui Dumnezeu, căci el este Dumnezeu întrupat. În islam, Isus coboară ca slujitor și trimis al lui Allah: el rupe crucea (simbolul unei răscumpărări pe care islamul o refuză), urmează legea ultimului profet, se roagă în urma imamului lui, și este doar Allah cel care va judeca omenirea.
Mai mult: în Ziua judecății, Allah îl va întreba, iar Isus va mărturisi că nu a ordonat niciodată să i se aducă cult (Coran 5:116-117).
Întoarcerea este împărtășită; teologia întoarcerii este toată divergența acestui dosar, rezumată într-un eveniment.
Pentru creștin, a-l aștepta pe Hristos călăuzește viața spre vigilență și spre nădejdea mântuirii. Pentru musulman, a-l aștepta pe Isus face parte din semnele sfârșitului, alături de Dajjal, de Gog și Magog, de marile semne trecute în hadithuri: o esatologie precisă în care Isus este eroul drept al sfârșitului unei lumi, nu judecătorul celei de urmă. În ambele cazuri, nădejdea are același efect practic: a trăi drept acum, căci timpul strânge.
Dacă întrebarea întoarcerii te duce la întrebarea credinței, secțiunea cum devii musulman răspunde întrebărilor practice, iar pagina Isus în islam recapitulează locul lui în islam, de la leagăn până la întoarcere.
Coranul spune doar că el "el [Iisus] va fi un semn pentru Ceas" (Coran 43:61): nimeni nu cunoaște data, după cum nimeni nu cunoaște ceasul sfârșitului. Hadithurile îl plasează înainte de Ziua judecății, după marile semne ale sfârșitului timpurilor.
Nu, în islam: el va coborî ca slujitor al lui Allah, va rupe crucea ca simbol, va ucide antihristul și va trăi potrivit legii lui Mahomed (pace asupra lui). Judecata de apoi aparține doar lui Allah, iar Isus (pace asupra lui) însuși va afirma aceasta înaintea Lui (Coran 5:116-117).