Acasă > Religii și credințe > Creștinismul văzut de islam > Păcatul originar
A transmis Adam vina lui întregii omeniri? Doctrina creștină potrivit surselor ei, răspunsul islamic (căință primită, fitra curată, fiecare purtător al propriei poveri), și ce schimbă fiecare opțiune.
Nu, pentru islam: Adam s-a căit și Allah "El i-a acceptat căința" (Coran 2:37), niciun suflet nu poartă povara altuia (Coran 6:164), iar fiecare copil se naște pe fitra curată (al-Bukhari 1358). Creștinismul învață că păcatul lui Adam se transmite întregii lui descendențe, spălat prin botez în cadrul răscumpărării (Romani 5:12; Cathehismul Bisericii Catolice).
Divergența schimbă totul: omul se naște pur și responsabil, sau vinovat și de răscumpărat.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititCreștinismul învață că neascultarea lui Adam a introdus păcatul și moartea în întreaga lume: "printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea" (Romani 5:12).
Cathehismul Bisericii Catolice precizează că acest păcat originar se transmite întregii omeniri prin propagare, nu prin imitație: fiecare ființă umană se naște privată de sfințenia originară, iar botezul șterge acest păcut prinzând omul de Hristosul răscumpărător. Această doctrină este balama întregii clădiri creștine: dacă omenirea se naște vinovată, este nevoie de o răscumpărare, iar crucea devine necesară.
Coranul povestește aceeași cădere, dar se oprește la ea altfel: Adam și soția lui își recunosc vina și se roagă: "Doamne, am fost nedrepți cu sufletele noastre și dacă nu ne ierți și nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduți" (Coran 7:23), iar Allah "El i-a acceptat căința" (Coran 2:37). Nicio sentință ereditară: vina lui Adam îi este iertată lui Adam, și ea nu naște nimic asupra copiilor lui.
Trei fundamente islamice urmează: niciun suflet nu poartă povara altuia (Coran 6:164).
fiecare copil se naște pe fitra, natura curată, și "sunt părinții lui care îl fac evreu, creștin sau mage" (al-Bukhari 1358); iar omul rămâne fragil, înclinat spre uitare (Coran 20:115), fără a fi vinovat din naștere.
Asupra lui Dumnezeu, întâi: un Creator care pedepsește miliarde de oameni pentru o vină săvârșită înainte de nașterea lor ar fi nedrept, iar Coranul o exclude: "Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi" (Coran 41:46).
Asupra omului, apoi: nașterea pură face din fiecare viață o responsabilitate personală și o demnitate intactă, fără stigmat de răscumpărat. Asupra mântuirii, în fine: dacă nu este nimic de răscumpărat colectiv, crucea nu este necesară, iar iertarea devine din nou ceea ce este în Coran: o ușă deschisă între slujitor și Domnul lui, "nu deznădăjduiți în privința Îndurării lui Allah ... Allah iartă toate păcatele" (Coran 39:53).
Aceasta este toată diferența dintre cele două evanghelii ale omului: unul se naște datornic al unei datorii vechi, celălalt se naște liber, înaintea Domnului său care îl așteaptă.
Pagina islamul și creștinismul: diferențele esențiale repune acest punct în comparativul de ansamblu.
Învățații învață că ei sunt acoperiți de mila lui Allah și printre locuitorii raiului: nu li se impută niciun păcat personal, din moment ce nu există niciun păcat moștenit în islam.
Pentru că nu este nimic de spălat: copilul se naște curat (fitra), fără vină moștenită. Riturile islamice ale nașterii (chemarea la adhan, aqiqa) sunt acțiuni de mulțumire, nu purificări de păcat.
El spune că se naște curat, cu o înclinație spre uitare: Adam primise o poruncă pe care "Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat" (Coran 20:115). Greșeala personală rămâne posibilă, ea este doar personală: fiecare răspunde de a lui.