De ce respinge islamul Trinitatea?

Islamul respinge Trinitatea pentru că învață un Dumnezeu absolut unic, fără persoane și fără asociat (Coran 112), iar doctrina unui singur Dumnezeu în trei persoane (formulată la sinoadele de la Niceea în 325 și Constantinopol în 381, CEC par. 253) contrazice această unicitate. Coranul poruncește oamenilor Cărții: "nu exagerați în privința religiei voastre ... și nu spuneți despre Allah decât adevărul" (Coran 4:171).

Această respingere vizează doctrina, niciodată persoanele.

Ce afirmă doctrina Trinității

Trinitatea este doctrina creștină despre Dumnezeu: un singur Dumnezeu în trei persoane distincte, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o singură natură divină.

Crezul de la Niceea-Constantinopol (forma comună a marilor Biserici) spune: "Credem într-un singur Dumnezeu (...) și într-un singur Domn, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, născut din Tatăl înainte de toți vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină". Cathehismul Bisericii Catolice scrie: "Trinitatea este Ună. Nu mărturisim trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei persoane" (CEC, par. 253), și recunoaște că această taină întrece rațiunea omenească.

Formulată în esențial la sinoadele de la Niceea (325) și Constantinopol (381), ea a devenit criteriul ortodoxiei creștine.

Istoria înșiși hrănesc lectura islamică, iar predicatorul și cercetătorul 'Umar al-Ashqar o formulează așa: înainte de sinodul de la Niceea (325), comunitățile creștine divergeau profund;

părinții adunați în sinod nu împărtășeau aceeași capelă, iar doctrina trinitară și-a luat forma definitivă abia la sfârșitul secolului al IV-lea, adică după Plotin (mort în 270) și răspândirea neoplatonismului căruia îi poartă amprenta. Cu alte cuvinte: trinitarismul, ca sistem definit, este posterior filosofiei grecești care l-a hrănit ('Umar al-Ashqar, Muhadarat fi-l-Nasraniya, capitolul despre Trinitate și filosofia greacă).

Trinitatea în fața tawhidului islamului

Miezul islamului este tawhidul: Allah este absolut unic, fără asociat, fără fiu, fără părinte, și nimic nu-I seamănă: "El este Allah, Cel Unic! Allah-us-Samad! El nu zămislește și nu este născut Și El nu are pe nimeni egal!" (Coran 112).

"Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există altă divinitate în afară de El" (Coran 2:163). Pentru islam, adorarea datorată Creatorului nu poate fi împărțită, iar orice doctrină care introduce o pluralitate în natura Lui, oricât de subtilă, contrazice această unicitate.

"Nu spuneți Trei": porunca coranică

Coranul se adresează direct creștinilor pe acest punct: "O, voi oameni ai Scripturii, nu exagerați în privința religiei voastre ... și nu spuneți despre Allah decât adevărul. ... Mesia, Iisus, fiul Mariei, este [doar] Trimisul lui Allah și Cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei și un Duh [creat la un ordin] de la El. Credeți, așadar, în Allah și în Trimișii Săi. Și nu spuneți „Trei!”. Opriți-vă și aceasta va fi mai bine pentru voi. Și, cu adevărat, Allah nu este decât un Dumnezeu Unic." (Coran 4:171). Versetul îl onorează pe Isus (pace asupra lui) (trimis, cuvânt al lui Allah, duh venind de la El), tăgăduind în același timp Trinitatea.

Argumentele trinitare, citite de islam

Creștinii întemeiază divinitatea lui Isus pe versete din Noul Testament. Lectura islamică, care respectă aceste texte dar le citește prin tawhid, răspunde punct cu punct:

• "La început era Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu" (Ioan 1:1). Chiar Coranul îl numește pe Isus "Cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei" (Coran 4:171) fără a-l diviniza de aceea: a fi cuvântul creator al lui Dumnezeu nu implică a fi Dumnezeu, decât dacă presupui deja Trinitatea, ceea ce face argumentul circular. Iar același Evanghelie spune apoi "Cuvântul s-a făcut trup" (Ioan 1:14).
• "Eu și Tatăl una suntem" (Ioan 10:30). Același Evanghelie îl face pe Isus să spună despre ucenicii lui: "să fie toți una, cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi" (Ioan 17:21-22). Această "unitate" se aplică ucenicilor: este unitatea misiunii și a voinței, nu unitatea persoanei divine.
• Isus numit "Dumnezeu" de către Toma (Ioan 20:28). Evanghelia enunță ea însăși finalitatea ei: "să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 20:31), și îl face pe Isus să spună: "urcă la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17). Isus are un Dumnezeu: el nu se prezintă ca cel al celorlalți.

La invers, versetele care deosebesc pe Isus de Dumnezeu sunt numeroase și clare: "Tatăl este mai mare decât mine" (Ioan 14:28), "Cât despre ziua sau ceasul aceea, nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Marcu 13:32), "să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Hristos" (Ioan 17:3), și rugăciunea din Ghetsimani: "nu voia mea, ci a ta" (Matei 26:39).

Un Dumnezeu care se roagă, ignoră un lucru și se supune este, pentru islam, descrierea unui slujitor ales, nu a Creatorului.

A respinge Trinitatea: ce înseamnă aceasta

A respinge Trinitatea, pentru un musulman, înseamnă a apăra puritatea monoteismului: este exact ceea ce învață chiar Isus potrivit Coranului, care îl face să spună: "Allah este Stăpânul meu și Stăpânul vostru, așadar, adorați-L pe El! Aceasta este Calea cea dreaptă!" (Coran 3:51). Aceasta nu implică niciun dispreț: Coranul îi onorează pe creștini (Coran 5:82), interzice silița în religie (Coran 2:256), și propune un cuvânt comun: "veniți la un cuvânt comun între noi și voi - că nu-L vom adora decât pe Allah și că nu-I vom face asociați" (Coran 3:64).