Acasă > Religii și credințe > Creștinismul văzut de islam > Isus sau Mahomed
Întrebarea presupune o alegere între doi rivali. Islamul răspunde: nu există alegere, există o continuitate. Isus și Mahomed (pace asupra lor) sunt doi frați ai aceluiași lanț profetic, purtători ai aceluiași mesaj: a-l adora pe Allah singur.
Niciunul dintre cei doi: amândoi, într-o aceeași continuitate.
Coranul poruncește să crezi în toți trimișii "Noi nu facem nicio deosebire între ei!" (Coran 2:136), iar religia pe care o poartă este una și aceeași: a-l adora pe Allah singur (Coran 42:13).
Isus (pace asupra lui) a anunțat pe Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui) (Coran 61:6), Mahomed îl onorează pe Isus, a crede în el face parte din credința musulmană (al-Bukhari 3435), iar Profetul (pace asupra lui) a spus despre profeți că sunt "frați ale căror mame diferă, dar a căror religie este una" (povestit de al-Bukhari și Muslim).
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 4 min de cititÎntrebarea "Isus sau Mahomed?" se pune așa cum alegi o echipă: trebuie să iei pe cel drept și să-l lași pe celălalt. Islamul refuză chiar întrebarea. Coranul poruncește să crezi în Allah și în toți trimișii, "Noi nu facem nicio deosebire între ei!" (Coran 2:136): Nuh, Ibrahim (pace asupra lui), Musa (pace asupra lui), Isus (pace asupra lui), Mahomed (pace asupra lui), același lanț, același apel.
Și Coranul precizează că religia este una dintr-un capăt în altul al istoriei: "El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care Ți-am revelat-o ție [o, Mohammed] și am prescris-o pentru Avraam și Moise și Iisus: „Stabiliți religia și nu vă scindați!” Li se pare prea mare politeiștilor aceea la care tu îi chemi. Allah îi alege [pentru aceasta] pe cei pe care El Voiește și îi călăuzește către El pe cei care se căiesc" (Coran 42:13).
Isus și Mahomed nu sunt două tabere: ei sunt două verigi ale unei singure transmisii, doi frați ai aceleiași case. Profetul (pace asupra lui) a spus-o într-o formulă devenită celebră: "Profeții sunt frați ale căror mame diferă, dar a căror religie este una" (povestit de al-Bukhari și Muslim).
Continuitatea nu este o idee evlavioasă: ea este scrisă în textele de ambele părți. Isus, potrivit Coranului, a anunțat pe cel care ar fi venit după el: "O, Fii ai lui Israel! Cu adevărat, eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine și vestind un Trimis ce va veni după mine și al cărui nume este Ahmad" (Coran 61:6). Mahomed, de partea lui, a primit porunca să-l iubească pe Isus și să creadă în el: nimeni nu este musulman fără a mărturisi că Isus este "slujitorul lui Allah și trimisul Lui" (al-Bukhari 3435), iar în călătoria nocturnă cei doi s-au întâlnit, frați față în față (povestit de al-Bukhari).
Musulmanul care rostește șahada îl onorează pe Isus în fiecare zi, din moment ce acceptă explicit profeția lui; și el îi așteaptă întoarcerea, din moment ce înălțarea lui vie (Coran 4:158) anunță coborârea lui de la sfârșitul timpurilor.
A-l urma pe Mahomed înseamnă literalmente a urma drumul pe care revine Isus.
Diferențe există, și ele sunt complementarități, nu rivalități. Misiunea: Isus a fost trimis fiilor lui Israel (Coran 3:49), Mahomed întregii omeniri (Coran 34:28).
Legea: Isus a confirmat Tora și a primit Evanghelia (Coran 5:46);
Mahomed a primit legea definitivă care acoperă toate aspectele vieții.
Rolul final: Isus revine, și chiar întoarcerea lui se face în continuitate, din moment ce va coborî pentru a urma legea lui Mahomed, a se ruga în urma unei comunități musulmane și a trăi ca un slujitor al lui Allah (povestit de al-Bukhari și Muslim): chiar și în ultimul act al istoriei, fratele mai mic îl onorează pe pecete, iar pecetea îl onorează pe frate. Nimic din toate acestea nu face din unul un rival al celuilalt: este o povestire unică, scrisă de o singură mână divină, ale cărei capitole le poartă cei doi oameni.
Pentru musulman, întrebarea este deja rezolvată: el îi iubește pe amândoi, crede în amândoi, îi urmează pe amândoi, în ordinea continuității: el îl urmează pe Mahomed, care l-a confirmat pe Isus, și îl urmează pe Isus în ceea ce a învățat cu adevărat, adorarea lui Allah singur (Coran 3:51). A-l diviniza pe Isus nu înseamnă a-l iubi prea mult: înseamnă a nu-l cunoaște, pe el care va spune în Ziua judecății că nu a ordonat niciodată adorarea altuia decât a lui Allah (Coran 5:116-117). A-l onora cu adevărat înseamnă a-l urma acolo unde vrea să te conducă: către Allah singur.
Și pentru cititorul creștin care se întreabă dacă trebuie să aleagă: Coranul propune un cuvânt comun mai degrabă decât un duel, "veniți la un cuvânt comun între noi și voi - că nu-L vom adora decât pe Allah și că nu-I vom face asociați" (Coran 3:64).
Continuitatea începe exact acolo. Pentru a aprofunda: pagina Isus în islam, pagina Mahomed anunțat în Biblie, și secțiunea cum devii musulman pentru a face pasul.
Islamul nu stabilește o ierarhie de onorat și de disputat: fiecare profet este mare prin misiunea lui, iar musulmanul îi iubește pe toți fără a face distincție (Coran 2:136). Mahomed (pace asupra lui) este ultimul și pecetea, Isus (pace asupra lui) este onorat între toți și revine la sfârșitul timpurilor: cele două titluri coexistă fără rivalitate.
Da: a-l urma pe Isus (pace asupra lui), pentru un musulman, înseamnă a-l urma în ceea ce a învățat cu adevărat, adorarea lui Allah singur (Coran 3:51). A-l diviniza ar însemna a-l trăda; a-l iubi ca slujitor și trimis al lui Allah înseamnă a-l onora.
Pentru că fiecare mesaj anterior era destinat unui popor și unui timp, iar unele texte au fost alterate (Coran 2:79). Ultimul mesaj, el, este universal și păstrat: el confirmă cele anterioare și le judecă (Coran 5:48), ca un testament final care protejează toate moștenirile.