Acasă > Religii și credințe > Creștinismul văzut de islam > Este Isus Dumnezeu?
Întrebarea care desparte islamul și creștinismul, examinată cu textele celor două tradiții: poziția creștină, poziția islamică, și versetele de ambele părți.
Potrivit islamului, nu: Isus (pace asupra lui) este un profet și un trimis al lui Allah, născut miraculous din Maria, onorat, înălțat către Allah, dar un om care mănâncă, se roagă și se supune (Coran 5:75, 43:59). Evangheliile îl prezintă și ele ca distinct de Dumnezeu: "Tatăl este mai mare decât mine" (Ioan 14:28), "nu voia mea, ci a ta" (Matei 26:39).
Divinitatea lui Isus este divergența centrală dintre cele două religii;
iată-o examinată cu textele fiecăreia.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 5 min de cititCreștinii cred că Isus este Dumnezeu întrupat: "adevărat Dumnezeu și adevărat om" potrivit definiției sinodului de la Calcedon preluate de Cathehismul Bisericii Catolice (CEC, par. 464). Dumnezeu s-a făcut om ca să salveze oamenii de păcatele lor prin moartea și învierea lui. Acest dogmă nu este prezentată ca o invenție târzie, ci ca sensul deplin al Scripturilor, articulat la sinoadele secolelor IV și V.
Această poziție este reamintită aici cu onestitate: nu este un om de paie.
Doctrina uniunii a fost, de altfel, formulată cu precizie în tradiția creștină, iar Ibn al-Qayyim o discută în al-I'lam (capitolul despre uniune și întrupare): unele lecturi creștine fac din cele trei ipostaze nume de acțiuni ale unei aceleiași esențe, creația raportată la Tatăl (Puterea), îndemnarea la Fiul (Cuvântul), viața la Duhul Sfânt (Voința), iar doar Cuvântul s-ar fi unit cu trupul lui Hristos, potrivit Evangheliei: "Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi" (Ioan 1:14).
Răspunsul lui se ține într-o întrebare de logică: dacă cei trei sunt una și aceeași esență indivizibilă, de ce uniunea s-a operat numai asupra Fiului, și nu asupra Tatălui și a Duhului? A uni ceea ce este indivizibil, în parte și nu în tot, contrazice chiar doctrina (Ibn al-Qayyim, al-I'lam, capitolul despre uniune și întrupare).
Coranul învață că Isus este un slujitor și un trimis al lui Allah: "El [Iisus] nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne-am revărsat Harul Nostru și din care am făcut o pildă pentru Fiii lui Israel" (Coran 43:59).
El tăgăduiește divinizarea Mesiei (Coran 5:72) și dă un criteriu simplu de umanitate: "Mesia, fiul Mariei, nu este decât un Mesager, asemenea Mesagerilor de dinainte de el, iar mama lui este o femeie cu evlavie adevărată. Amândoi mâncau bucate" (Coran 5:75): cine mănâncă este dependent, iar Creatorul nu depinde de nimic. Pentru islam, credința lui Isus înșiși este monoteismul: el cheamă la adorarea lui Allah singur (Coran 3:51), iar a crede în el ca slujitor și trimis este un pilon al credinței musulmane (al-Bukhari 3435).
Ibn Taymiyya consacră marea lui operă de comparație, al-Jawab al-sahih li-man baddala din al-Masih, acestei dezbateri, iar răspunsul lui asupra versetului 4:171 merită citat: creștinii pretind că versetul confirmă uniunea divinității și a umanității în Hristos; el răspunde că versetul spune contrariul, "un om ca noi", purtător al cuvântului lui Allah și al unui duh venind de la El, departe de a semăna cuvântul lui Dumnezeu, care creează, cu noi, făpturile (Ibn Taymiyya, al-Jawab al-sahih, capitolul despre cuvânt și duh).
Ele sunt numeroase și emană din același Noul Testament: "Tatăl este mai mare decât mine" (Ioan 14:28); "nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Marcu 13:32); "de ce mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât unul: Dumnezeu" (Matei 19:17).
"urcă la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17); "să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Hristos" (Ioan 17:3); "nu voia mea, ci a ta" (Matei 26:39).
Chiar Pavel scrie: "un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Hristos Isus" (1 Timotei 2:5), iar Petru îl prezintă pe Isus ca "om învredicit de Dumnezeu în mijlocul vostru prin minuni" (Fapte 2:22).
Pentru islam, această linie a textelor se acordă cu monoteismul: Isus își adora Domnul, și nu a cerut niciodată să-i fie adorată persoana.
Pentru că tot restul decurge din ea: dacă Isus este un trimis, mesajul lui este tawhidul și nimeni nu are nevoie de un mijlocitor divin pentru a fi iertat; dacă îl faci Dumnezeu, urmează Trinitatea, crucea și cultul adus persoanei lui. Islamul tranșează prin Coran, pe care musulmanii îl țin pentru cuvântul lui Allah care confirmă și păzește mesajele anterioare (Coran 5:48): verdictul coranic este că "nu este decât un slujitor" acela pe care unii l-au divinizat, iar călăuzirea revine doar lui Allah.
Creștinii, ei, tranșează prin lectura Bisericilor lor.
Diferența este doctrinară și reală; respectul, el, nu este pus în discuție (Coran 5:82, 29:46).
Da, și este o datorie de credință: nimeni nu este musulman fără a mărturisi că Isus este slujitorul lui Allah și trimisul Lui (al-Bukhari 3435). Coranul îl numește Mesia, Cuvântul lui Allah, onorat în lumea aceasta și în cealaltă (Coran 3:45).
Nu. Titlul "Cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei" (Coran 4:171) desemnează creația lui miraculousă: Allah l-a creat prin Cuvântul Său, fără tată. Cuvântul unui rege nu îl face pe acela rege: Coranul folosește acest titlu afirmând în același timp că Isus mânca bucate și era un slujitor (Coran 5:75).
Nicio frază de acest fel nu figurează în Evanghelii. Coranul îl face pe Isus (pace asupra lui) să spună: "Allah este Stăpânul meu și Stăpânul vostru, așadar, adorați-L pe El! Aceasta este Calea cea dreaptă!" (Coran 3:51), iar Evangheliile îl arată rugându-se și supunându-se lui Dumnezeu (Matei 26:39).