Citește Ruku 320 din Coran

إِذْ قَالَ لِأَبِيهِ وَقَوْمِهِۦ مَا تَعْبُدُونَ ﴿٧٠﴾

El spuse tatălui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi voi?”

قَالُوا۟ نَعْبُدُ أَصْنَامًۭا فَنَظَلُّ لَهَا عَـٰكِفِينَ ﴿٧١﴾

Ei spuseră: “Ne închinăm unor idoli, de care rămânem legaţi.”

قَالَ هَلْ يَسْمَعُونَكُمْ إِذْ تَدْعُونَ ﴿٧٢﴾

El spuse: “Vă aud când îi chemaţi?

أَوْ يَنفَعُونَكُمْ أَوْ يَضُرُّونَ ﴿٧٣﴾

Vă folosesc ori vă păgubesc?”

قَالُوا۟ بَلْ وَجَدْنَآ ءَابَآءَنَا كَذَٰلِكَ يَفْعَلُونَ ﴿٧٤﴾

Ei spuseră: “Nu!... Noi i-am aflat şi pe taţii noştri făcând la fel.”

قَالَ أَفَرَءَيْتُم مَّا كُنتُمْ تَعْبُدُونَ ﴿٧٥﴾

El spuse: “Aţi văzut la ce vă închinaţi,

أَنتُمْ وَءَابَآؤُكُمُ ٱلْأَقْدَمُونَ ﴿٧٦﴾

voi şi strămoşii voştri dintâi?

فَإِنَّهُمْ عَدُوٌّۭ لِّىٓ إِلَّا رَبَّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿٧٧﴾

Aceşti idoli îmi sunt vrăjmaşi, şi nu Domnul lumilor

ٱلَّذِى خَلَقَنِى فَهُوَ يَهْدِينِ ﴿٧٨﴾

care m-a creat. El este Cel ce mă călăuzeşte;

وَٱلَّذِى هُوَ يُطْعِمُنِى وَيَسْقِينِ ﴿٧٩﴾

El este Cel ce mă hrăneşte şi mă adapă;

وَإِذَا مَرِضْتُ فَهُوَ يَشْفِينِ ﴿٨٠﴾

El este Cel ce mă lecuieşte când sunt bolnav;

وَٱلَّذِى يُمِيتُنِى ثُمَّ يُحْيِينِ ﴿٨١﴾

El este Cel ce mă va da morţii şi El mă va învia;

وَٱلَّذِىٓ أَطْمَعُ أَن يَغْفِرَ لِى خَطِيٓـَٔتِى يَوْمَ ٱلدِّينِ ﴿٨٢﴾

El este Cel ce — aşa râvnesc — îmi va ierta mie greşelile mele în Ziua judecăţii.

رَبِّ هَبْ لِى حُكْمًۭا وَأَلْحِقْنِى بِٱلصَّـٰلِحِينَ ﴿٨٣﴾

Domnul meu! Dăruieşte-mi înţelepciunea şi rânduieşte-mă între cei drepţi.

وَٱجْعَل لِّى لِسَانَ صِدْقٍۢ فِى ٱلْـَٔاخِرِينَ ﴿٨٤﴾

Fă-mi o limbă ce va vesti Adevărul celor care va să vină.

وَٱجْعَلْنِى مِن وَرَثَةِ جَنَّةِ ٱلنَّعِيمِ ﴿٨٥﴾

Rânduieşte-mă printre moştenitorii Grădinii plăcerilor.

وَٱغْفِرْ لِأَبِىٓ إِنَّهُۥ كَانَ مِنَ ٱلضَّآلِّينَ ﴿٨٦﴾

Iartă-i tatălui meu, căci el a fost dintre cei rătăciţi.

وَلَا تُخْزِنِى يَوْمَ يُبْعَثُونَ ﴿٨٧﴾

Nu mă ruşina în Ziua când (oamenii) vor fi sculaţi,

يَوْمَ لَا يَنفَعُ مَالٌۭ وَلَا بَنُونَ ﴿٨٨﴾

în Ziua când nici averile, nici copiii nu vor sluji la nimic,

إِلَّا مَنْ أَتَى ٱللَّهَ بِقَلْبٍۢ سَلِيمٍۢ ﴿٨٩﴾

în afara celor care vin la Dumnezeu cu o inimă curată.”

وَأُزْلِفَتِ ٱلْجَنَّةُ لِلْمُتَّقِينَ ﴿٩٠﴾

Grădinile vor fi apropiate de cei temători,

وَبُرِّزَتِ ٱلْجَحِيمُ لِلْغَاوِينَ ﴿٩١﴾

iar Iadul va fi ivit celor rătăciţi.

وَقِيلَ لَهُمْ أَيْنَ مَا كُنتُمْ تَعْبُدُونَ ﴿٩٢﴾

Li se va spune: “Unde sunt cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu?

مِن دُونِ ٱللَّهِ هَلْ يَنصُرُونَكُمْ أَوْ يَنتَصِرُونَ ﴿٩٣﴾

Vă vor ajuta pe voi ori se vor ajuta pe ei înşişi?”

فَكُبْكِبُوا۟ فِيهَا هُمْ وَٱلْغَاوُۥنَ ﴿٩٤﴾

Vor fi repeziţi în Gheena, ei şi toţi rătăciţii,

وَجُنُودُ إِبْلِيسَ أَجْمَعُونَ ﴿٩٥﴾

precum şi toate oştirile lui Iblis.

قَالُوا۟ وَهُمْ فِيهَا يَخْتَصِمُونَ ﴿٩٦﴾

Ei vor spune certându-se între ei:

تَٱللَّهِ إِن كُنَّا لَفِى ضَلَـٰلٍۢ مُّبِينٍ ﴿٩٧﴾

“Pe Dumnezeu! Noi ne aflam într-o rătăcire vădită

إِذْ نُسَوِّيكُم بِرَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿٩٨﴾

când ne socoteam deopotrivă cu Domnul lumilor!

وَمَآ أَضَلَّنَآ إِلَّا ٱلْمُجْرِمُونَ ﴿٩٩﴾

Numai cei nelegiuiţi ne-au rătăcit!

فَمَا لَنَا مِن شَـٰفِعِينَ ﴿١٠٠﴾

Noi nu avem nici un mijlocitor,

وَلَا صَدِيقٍ حَمِيمٍۢ ﴿١٠١﴾

nici un prieten zelos!

فَلَوْ أَنَّ لَنَا كَرَّةًۭ فَنَكُونَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿١٠٢﴾

Dacă ar mai fi pentru noi întoarcere, atunci am fi credincioşi!”

إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَـَٔايَةًۭ ۖ وَمَا كَانَ أَكْثَرُهُم مُّؤْمِنِينَ ﴿١٠٣﴾

Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلْعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ ﴿١٠٤﴾

Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.