Citește Ruku 502 din Coran

سَأَلَ سَآئِلٌۢ بِعَذَابٍۢ وَاقِعٍۢ ﴿١﴾

Unul a cerut o osândă ce va să cadă

لِّلْكَـٰفِرِينَ لَيْسَ لَهُۥ دَافِعٌۭ ﴿٢﴾

asupra tăgăduitorilor şi nimeni să nu-i poată sta în cale,

مِّنَ ٱللَّهِ ذِى ٱلْمَعَارِجِ ﴿٣﴾

căci vine de la Dumnezeu, Stăpânul Treptelor

تَعْرُجُ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةُ وَٱلرُّوحُ إِلَيْهِ فِى يَوْمٍۢ كَانَ مِقْدَارُهُۥ خَمْسِينَ أَلْفَ سَنَةٍۢ ﴿٤﴾

pe care îngerii şi Duhul le urcă către El într-o zi cât cincizeci de mii de ani.

فَٱصْبِرْ صَبْرًۭا جَمِيلًا ﴿٥﴾

Rabdă-i cu cuviincioasă răbdare.

إِنَّهُمْ يَرَوْنَهُۥ بَعِيدًۭا ﴿٦﴾

Ei o văd departe,

وَنَرَىٰهُ قَرِيبًۭا ﴿٧﴾

însă Noi o vedem aproape.

يَوْمَ تَكُونُ ٱلسَّمَآءُ كَٱلْمُهْلِ ﴿٨﴾

Cerul, în Ziua aceea, va fi ca argintul topit,

وَتَكُونُ ٱلْجِبَالُ كَٱلْعِهْنِ ﴿٩﴾

iar munţii ca lâna scărmănată.

وَلَا يَسْـَٔلُ حَمِيمٌ حَمِيمًۭا ﴿١٠﴾

Nici un prieten nu va întreba de prietenul său apropiat,

يُبَصَّرُونَهُمْ ۚ يَوَدُّ ٱلْمُجْرِمُ لَوْ يَفْتَدِى مِنْ عَذَابِ يَوْمِئِذٍۭ بِبَنِيهِ ﴿١١﴾

chiar de le va fi dat să se vadă. Nelegiuitul ar dori în Ziua aceea să-şi ispăşească osânda prin fiii săi,

وَصَـٰحِبَتِهِۦ وَأَخِيهِ ﴿١٢﴾

prin soţia sa, prin fratele său,

وَفَصِيلَتِهِ ٱلَّتِى تُـْٔوِيهِ ﴿١٣﴾

prin obştea sa care-l adăpostea

وَمَن فِى ٱلْأَرْضِ جَمِيعًۭا ثُمَّ يُنجِيهِ ﴿١٤﴾

şi prin toţi de pe pământ, numai ca el să scape.

كَلَّآ ۖ إِنَّهَا لَظَىٰ ﴿١٥﴾

Iată însă văpaia,

نَزَّاعَةًۭ لِّلشَّوَىٰ ﴿١٦﴾

jupuitoare de ţeste,

تَدْعُوا۟ مَنْ أَدْبَرَ وَتَوَلَّىٰ ﴿١٧﴾

chemându-i pe cei care au dat înapoi şi au întors spatele,

وَجَمَعَ فَأَوْعَىٰٓ ﴿١٨﴾

pe cei care au strâns şi au grămădit.

۞ إِنَّ ٱلْإِنسَـٰنَ خُلِقَ هَلُوعًا ﴿١٩﴾

Omul a fost creat nestatornic:

إِذَا مَسَّهُ ٱلشَّرُّ جَزُوعًۭا ﴿٢٠﴾

când îl atinge răul, este neliniştit;

وَإِذَا مَسَّهُ ٱلْخَيْرُ مَنُوعًا ﴿٢١﴾

când îl atinge binele, este zgârcit

إِلَّا ٱلْمُصَلِّينَ ﴿٢٢﴾

afară de cei rugători,

ٱلَّذِينَ هُمْ عَلَىٰ صَلَاتِهِمْ دَآئِمُونَ ﴿٢٣﴾

de cei care în rugăciune sunt stăruitori

وَٱلَّذِينَ فِىٓ أَمْوَٰلِهِمْ حَقٌّۭ مَّعْلُومٌۭ ﴿٢٤﴾

şi de cei din ale căror averi au parte

لِّلسَّآئِلِ وَٱلْمَحْرُومِ ﴿٢٥﴾

creşetorul şi lipsitul,

وَٱلَّذِينَ يُصَدِّقُونَ بِيَوْمِ ٱلدِّينِ ﴿٢٦﴾

afară de cei care socot adevărată Ziua Judecăţii

وَٱلَّذِينَ هُم مِّنْ عَذَابِ رَبِّهِم مُّشْفِقُونَ ﴿٢٧﴾

şi se tem de osânda Domnului lor

إِنَّ عَذَابَ رَبِّهِمْ غَيْرُ مَأْمُونٍۢ ﴿٢٨﴾

— osânda Domnului lor este fără scăpare,

وَٱلَّذِينَ هُمْ لِفُرُوجِهِمْ حَـٰفِظُونَ ﴿٢٩﴾

de cei care îşi păzesc cele ruşinoase

إِلَّا عَلَىٰٓ أَزْوَٰجِهِمْ أَوْ مَا مَلَكَتْ أَيْمَـٰنُهُمْ فَإِنَّهُمْ غَيْرُ مَلُومِينَ ﴿٣٠﴾

şi intră numai la soţiile lor ori la roabele lor şi n-au de ce să fie dojeniţi,

فَمَنِ ٱبْتَغَىٰ وَرَآءَ ذَٰلِكَ فَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلْعَادُونَ ﴿٣١﴾

pe când cei care poftesc dincolo de aceasta sunt călcători de lege,

وَٱلَّذِينَ هُمْ لِأَمَـٰنَـٰتِهِمْ وَعَهْدِهِمْ رَٰعُونَ ﴿٣٢﴾

afară de cei care păzesc cele încredinţate lor, precum şi legămintele lor;

وَٱلَّذِينَ هُم بِشَهَـٰدَٰتِهِمْ قَآئِمُونَ ﴿٣٣﴾

de cei care sunt drepţi în mărturia lor,

وَٱلَّذِينَ هُمْ عَلَىٰ صَلَاتِهِمْ يُحَافِظُونَ ﴿٣٤﴾

de cei care se îngrijesc de rugăciunile lor.

أُو۟لَـٰٓئِكَ فِى جَنَّـٰتٍۢ مُّكْرَمُونَ ﴿٣٥﴾

Aceştia vor fi cei cinstiţi în Grădini!