Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Islamul este o religie violentă?
Regulile luptei în islam, versetele citite greșit și răspunsul la cifre: ce permit textele, ce interzic în mod ferm și de ce a judeca islamul după extremiștii săi ar însemna a judeca astfel toate religiile.
Nu. Coranul permite lupta doar pentru a respinge o agresiune, a ocroti pe cei persecutați și a apăra libertatea cultului (Coran 22:39-40), sub reguli stricte: "nu încălcați legea. Cu adevărat Allah nu îi iubește pe cei care încalcă legea." (Coran 2:190). Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) interzicea uciderea femeilor, a copiilor și a clericilor în război (raportat de Ebu Dawud).
Versetele arătate pentru a susține contrariul aparțin unor bătălii precise de apărare, iar 1,9 miliarde de musulmani își trăiesc credința fără violență: a judeca islamul după extremiștii săi ar însemna a judeca toate religiile după ale lor.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititPrima permisiune de a lupta dată musulmanilor, după 13 ani de persecuții fără ripostă armată la Mecca, este exclusiv defensivă: "Li s-a permis [să lupte] celor care sunt atacați ... căci ei sunt nedreptățiți. Și cu adevărat, Allah este în stare să-i ajute." (Coran 22:39). Versetul continuă: cei care au fost izgoniți "cei care au fost scoși din căminele lor pe nedrept, doar pentru că au spus: „Domnul nostru este Allah!”" (Coran 22:40).
Și el adaugă principiul păstrării cultelor: "Și de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin alții, ar fi dărâmate mănăstiri, biserici, sinagogi și moschei în care Numele lui Allah este pomenit atât de mult." (Coran 22:40) (Coran 22:39-40).
Scopul declarat al luptei este chiar numit în versetul următor: a respinge persecuția religioasă și a apăra bisericile, sinagogile, moscheile "în care Numele lui Allah este pomenit atât de mult" (Coran 22:40): textul musulman face din ocrotirea locașurilor de cult ale altor religii un scop de război legitim.
Regula de aur este versetul 2:190: "Luptaţi pe calea lui Allah cu cei care luptă împotriva voastră, dar nu încălcați legea. Cu adevărat Allah nu îi iubește pe cei care încalcă legea.". Profetul (pace asupra lui) a transpus-o în ordine militare formale: "Mergeți în numele lui Allah, nu ucideți bătrânul, copilul, femeia, nu trădați, nu mutilați" (raportat de Ebu Dawud), interdicția de a ataca călugării și de a arde copacii. Aceste reguli, istoricii războiului recunosc în ele un drept al conflictelor cu secole înaintea Europei.
Cât despre viața civilă: "cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca și când i-ar ucide pe toți oamenii" (Coran 5:32): un verset pe care Coranul îl rostește amintind că el provine din Tora, trimisă fiilor lui Israel.
Acuzațiile citează aproape întotdeauna aceleași versete în afara contextului lor de bătălie: versetul 9:5 se adresează unor triburi care semnaseră un legământ și apoi îl încălcaseră și îl susținuseră pe dușman, după un termen sacru de patru luni: iar versetul următor (9:6) poruncește să se ocrotească pe oricine cere adăpost și să fie însoțit în siguranță.
Versetul 4:89 este condițional, iar propria lui continuare interzice să se acționeze împotriva celor care nu luptă. Pagina "versetele sabiei" examinează fiecare text cu contextul lui de revelație, iar pagina apostazia tratează cazul cel mai discutat.
1,9 miliarde de musulmani își trăiesc religia în pace; cele mai mari genociduri și războaie mondiale au fost purtate de puteri nemusulmane; iar primele victime ale grupărilor teroriste care se revendică din islam sunt... chiar musulmanii, condamnați public de savanții religiei. Regula raționamentului este simplă: pentru a ști ce învață o religie, se citesc textele ei și profetul ei, nu crimele celor care o deturnează.
Pe acest criteriu, dosarul este depus: textele de mai sus, sursele citate, iar ușa rămâne deschisă oricărei obiecții precise.
Orice mare tradiție are oamenii ei violenți: răspunsul unui analist serios este de a compara învățătura unei religii cu textele ei, nu pe infractorii ei cu textele ei. Organizațiile teroriste ucid mai mulți musulmani decât orice altă populație, iar savanții islamului i-au condamnat neîncetat prin fatwa colective.
Fraza din Coran 4:89 este o frază condițională care privește apostazia unor oameni care trădaseră și emigraseră la dușman în timp de război, iar continuarea versetului condiționează totul: "Dar dacă se depărtează de voi și nu luptă împotriva voastră și vă oferă pace, atunci, la Allah, nu mai aveți motiv [permisiunea] de a lupta împotriva lor." Contextul unui verset de război nu este niciodată "nemusulmanii" în general: pagina versetele sabiei detaliază fiecare caz.