Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > A murit Mahomed otrăvit?
Acuzația: moarte prin otravă, deci profet fals. Dosarul: un atentat documentat la Haibar, un răspuns profetic în chiar relatare și o moarte naturală 4 ani mai târziu după o boală: profeții mor, iar Coranul anunțase aceasta.
Nu: la Haibar, o femeie a oferit o oaie otrăvită;
Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) a mâncat din ea, atentatul a fost descoperit, iar când ea a mărturisit "am vrut să te ucid", el a răspuns: "Allah nu ar fi dat niciodată putere peste aceasta" (raportat de Muslim 2190). A murit 4 ani mai târziu, după o boală de 2 săptămâni, în patul lui, înconjurat de familia lui: profeții mor, iar Coranul fixase aceasta: "Și Mohammed nu este decât un Mesager. [Alți] Mesageri au mai fost înainte de el. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-ați întoarce voi pe călcâiele voastre [în necredință]?" (Coran 3:144).
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititRelatarea este dublu autentificată. Al-Bukhari: o evreică a adus Profetului (pace asupra lui) o oaie otrăvită; el a mâncat din ea, i s-a adus, s-a întrebat: s-o ucidem?
El a spus: nu (raportat de al-Bukhari 2617). Muslim completează: el a interogat-o, ea a mărturisit: am vrut să te ucid;
el a răspuns: Allah nu ar fi dat niciodată putere peste aceasta (raportat de Muslim 2190). Atentatul este real, răspunsul este în text: nici răzbunare, nici jelire, o iertare și o teologie a încercării.
Biografia documentată este clară: Profetul (pace asupra lui) a murit în anul 11, la 63 de ani, după o boală de aproximativ 2 săptămâni (febră și slăbiciune), în casa lui, lângă Aisha, dând ultimele recomandări publice ale lui: buna purtare față de femei, rugăciunea, legămintele.
A murit în patul lui, îngropat în casa lui, în plină stăpânire a comunității lui, care i-a supraviețuit: niciun semn de otrăvire acută (toxicele ucid în ore sau zile, nu după 4 ani de cârmuire publică), iar rapoartele târzii care leagă moartea lui de otrava din Haibar sunt clasate discutate de savanții hadithului.
Acuzația "moarte prin otravă, deci profet fals" se sprijină pe o promisiune pe care textul n-a făcut-o niciodată: profeții sunt oameni care mor, iar Coranul fixase aceasta înaintea evenimentului: "Și Mohammed nu este decât un Mesager. [Alți] Mesageri au mai fost înainte de el. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-ați întoarce voi pe călcâiele voastre [în necredință]?" (Coran 3:144). Profeții mor de boli, de bătrânețe, iar unii au fost uciși: este regula condiției omenești anunțată de chiar text.
Ceea ce arată dosarul, dimpotrivă: un om avertizat asupra unui atentat, care o iartă pe otrăvitoare și moare 4 ani mai târziu transmitându-și testamentul public. Pagina Mahomed era posedat? tratează cealaltă acuzație asupra persoanei lui, iar pagina Haibar contextul atentatului.
Răspunsul este în chiar relatare: femeii care îi spune că, dacă mesajul lui ar fi fost adevărat, otrava nu l-ar fi atins, el îi răspunde că Allah nu ar fi dat putere peste aceasta: Allah este cel care hotărăște încercarea, iar profeții suferă încercările mai mult decât oricine. A mâncat otravă, a fost afectat și a trăit 4 ani în plus: argumentul polemic se sprijină pe o promisiune pe care nimeni n-a făcut-o, cu atât mai puțin textul.
Rapoarte târzii din culegeri (Musnadul lui Ahmad și altele) povestesc că o urmă a otrăvirii ar fi rămas: ele sunt discutate de savanții hadithului și nu figurează printre dovezile statornicite. Ceea ce este statornicit: o boală finală de 2 săptămâni, îngrijiri obișnuite, o moarte în patul lui, în Medina. Nici locul, nici termenul, nici scena nu seamănă cu o otrăvire acută.
Pentru că Profetul (pace asupra lui) a iertat-o: al-Bukhari raportează că însoțitorii lui au cerut să fie ucisă și că el a refuzat (al-Bukhari 2617), iar Muslim raportează mărturisirea ei și răspunsul lui (Muslim 2190). Este iertarea documentată a unui atentat contra persoanei lui, 4 ani înaintea morții lui: dosarul inversează cu totul acuzația.