Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Prezice islamul sfârșitul lumii pentru curând?
Știrea despre Ceas rezervată lui Allah, semnele și lectura lor sobră, condamnarea celor care anunță date și etica vlăstarului de plantat.
Islamul învață că sfârșitul există, dar că data lui îi aparține numai lui Allah: "Numai la Domnul meu este știrea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui." (Coran 7:187). Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) nu a fixat nicio dată și a învățat o etică inversă: "dacă vine Ceasul și unul dintre voi ține în mână un vlăstar, să-l planteze dacă poate" (raportat de Ahmad). A anunța sfârșitul lumii pentru un an anume contrazice textul cuvânt cu cuvânt.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititCoranul încuie întrebarea: "Ei te vor întreba [o, Mohammed] despre Ceas: „Când va veni el?” Spune: „Numai la Domnul meu este știrea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui." (Coran 7:187). Profetul (pace asupra lui), întrebat de o mie de ori, răspundea întotdeauna în acest cadru: el descrie semnele, niciodată data. Orice predicție cifrată, ieri sau astăzi, se izbește de acest verset: cel care anunță sfârșitul pentru 2030 știe mai mult decât revelația, ceea ce este o contradicție de ajuns pentru condamnarea lui.
Corpusul escatologic descrie semne minore (morale, sociale) și majore (Antichristul, revenirea lui Isus, soarele care răsare la apus), fără scară de timp. Fiecare generație de musulmani și-a recunoscut epoca în ele, începând cu secolul al VIII-lea: tocmai pentru că semnele morale sunt ciclice, iar evenimentele databile absente. Lecția doctrinei este vigilența permanentă, nu alarmismul: pagina Va reveni Isus? tratează semnul major cel mai documentat.
Răspunsul profetic la obsesia sfârșitului este un gest agricol: "dacă vine Ceasul și unul dintre voi ține în mână un vlăstar, să-l planteze dacă poate" (raportat de Ahmad). Musulmanul construiește lumea până la ultima suflare: să plantezi, să educi, să hrănești, să clădești.
O religie a cărei ultimă instrucțiune este un copac plantat în minutul judecății nu este un cult al sfârșitului: este un cult al sensului, care privește sfârșitul fără să se oprească vreodată din lucru. Pagina Vor merge toți nemusulmanii în iad? tratează judecata în sine și promisiunea finală: "În Ziua aceea, vor fi unele chipuri luminoase, Care vor privi spre Domnul lor" (Coran 75:22-23).
Corpusul semnelor există (morale și de evenimente), iar fiecare generație s-a recunoscut în el: tocmai acesta este motivul pentru care niciun semn nu este databil. Doctrina învață vigilența permanentă în locul lecturii de actualitate: pregătește-te ca și cum ai muri mâine, lucrează ca și cum lumea ar dura.
Din exces de zel sau din seducția publicului: datele lor trec, publicul lor se îndepărtează, iar doctrina rămâne. Fiecare predicție datată contrazice versetul 7:187 care îi rezervă lui Allah știința: musulmanul care urmează textul refuză să adauge ceva.
Semnele mari (Antichristul, revenirea lui Isus, răsăritul soarelui de la apus) preced învierea, judecata și cele două sălașe: pagina Va reveni Isus? tratează unul dintre ele. Sfârșitul lumii în islam nu este o apocalipsă a distrugerii: este trecerea la judecată, unde mila lui Allah întâlnește faptele robilor.