Islamul s-a răspândit prin sabie

"Versetele sabiei" (9:5, 9:29, 8:12) privesc tratate încălcate și agresiuni precise în timp de război. Versetul 9:5 vizează triburi păgâne care își încălcaseră legământul și luptaseră împotriva musulmanilor, cu un termen de patru luni și cu porunca de a ocroti pe oricine cere adăpost (9:6); versetul 9:29 privește cele două imperii care amenințau statul aflat la început de drum.

Versetul 8:12 descrie o veste de întărire dată luptătorilor în bătălia de la Badr. Niciunul nu este o regulă generală față de nemusulmani, iar regula generală a Coranului este 2:190: "nu încălcați legea. Cu adevărat Allah nu îi iubește pe cei care încalcă legea.".

Versetul 9:5: o trădare de legământ, patru luni de termen, o poartă de azil

Versetul se deschide cu propriul lui context: "s-a disociat Allah și Trimisul Său de aceia dintre politeiști cu care voi ați încheiat legământ" (Coran 9:1): unele grupuri păgâne aveau un tratat onest, ocrotit; altele îl încălcaseră și îl susținuseră pe dușman. Termenul de patru luni sfinte este dat, apoi versetul de război, apoi imediat porunca inversă: "dacă vreunul dintre idolatri te roagă să-i dai adăpost, atunci dă-i lui adăpost, pentru ca el să audă Cuvintele lui Allah [Coranul], apoi ajută-l să ajungă la locul său de adăpost" (Coran 9:6).

Un apel la uciderea generală a nemusulmanilor care poruncește în aceeași suflare ocrotirea armată a politeistului izolat: contextul interzice lectura generalizatoare, iar specificul acestei dezbateri este să o ignore.

Versetul 9:29: cele două imperii care amenințau statul aflat la început

"Luptați împotriva celor care nu cred în Allah și nici în Ziua de Apoi ... dintre cei cărora li s-a dat Scriptura ... până ce ei vor plăti de bună voie jizyah ... fiind ei supuși." (Coran 9:29): contextul istoric documentat este expediția împotriva Imperiului bizantin (Tabuk), ale cărei armate înaintaseră spre Arabia.

Versetul vizează statele de oameni ai Cărții aflate în război cu statul islamic, și el se încheie cu jizya: un impozit de scutire de la serviciul militar plătit de bărbații apți, în schimbul ocrotirii statului: sistemul pe care pagina jizya și dhimmi îl examinează în detaliu, cu scutirile (femei, copii, bătrâni, călugări, săraci) care îl disqualifică de orice lectură "a exterminării".

Versetul 8:12: o veste de bătălie, nu o doctrină

"când Domnul tău le-a revelat Îngerilor: „Eu sunt cu voi! Întăriți-i, așadar, pe cei care cred. Eu voi arunca spaimă în inimile celor care nu cred" (Coran 8:12): contextul este bătălia de la Badr (anul 2), unde 300 de musulmani înfruntau o armată de o mie de oameni venită să zdrobească comunitatea izgonită.

"Spaima" descrisă este descurajarea supranaturală adresată unei armate în campanie: același verset continuă prin rănirea forțelor armatei, iar 8:52 amintește soarta popoarelor trecute care nu au crezut în semnele lui Allah. O regulă de viață civilă nu se scrie în focul unei bătălii: este însuși Coranul care fixează regula generală a conviețuirii, și ea este dată la versetul 2:190: a lupta cu cei care luptă, fără a încălca niciodată legea.

Regula generală, cea care rămâne când războiul s-a sfârșit

Versetele de război sunt circumstanțiate de propriul lor text;

versetele generale, ele, rămân: "Allah nu vă oprește de la cei care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, și nu v-au alungat din căminele voastre, să fiți buni cu ei și drepți, căci Allah îi Iubește pe cei drepți." (Coran 60:8), "Nu există silire la credinţă!" (Coran 2:256), "Voi aveți religia voastră, iar eu am religia mea!" (Coran 109:6). Ordinea interpretării este dată de însuși Coranul: versetele circumstanțiale se citesc sub regula generală, niciodată invers: și exact acesta este lucru pe care acest dosar îl aplică fiecărei acuzații, una câte una.