Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Este Mahomed anunțat în Biblie?
Coranul afirmă că Mahomed este pomenit în scripturile anterioare: este un argument coranic, nu temelia credinței. Identificările precise (Deuteronom, Ioan) sunt lecturi musulmane clasice, discutate și neobligatorii.
Coranul o afirmă singur: "Și [spune] când Iisus, fiul Mariei, a spus: „O, Fii ai lui Israel! Cu adevărat, eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine și vestind un Trimis ce va veni după mine și al cărui nume este Ahmad”" (Coran 61:6), "Pentru cei care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat, despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie." (Coran 7:157) și "El a fost deja [pomenit] în scripturile înaintașilor." (Coran 26:196).
Identificările precise din textele biblice actuale sunt lecturi musulmane clasice, discutate, niciodată un stâlp al credinței.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititAfirmarea vine de la textul însuși, de trei ori cel puțin: vestirea de către Isus a unui trimis viitor "al cărui nume este Ahmad" (Coran 61:6), Profetul "Pentru cei care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat, despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie." (Coran 7:157) și pomenirea "El a fost deja [pomenit] în scripturile înaintașilor." (Coran 26:196). Argumentul coranic este adresat oamenilor Cărții care recunosc: voi care vă cunoașteți scrierile, știți ce este vestit: logica este aceea a continuității profetice, nu o vânătoare de versete.
Savanții musulmani au propus identificări: profetul asemănător lui Moise, printre frații israeliților, ale cărui cuvinte vor fi puse în gura lui (Deuteronom 18:18); Mângâietorul pe care Isus îl promite discipolilor lui (Ioan 14-16), al cărui nume citit "Periclytos" (cel lăudat, traducerea numelui Ahmad) se apropie de "Paracletul" manuscriselor; și robul din Kedar, descendenții lui Ismail, în Isaia 42.
Sunt lecturi vechi, argumentate și respectabile: ele rămân lecturi, contestate de celelalte tradiții, și niciun stâlp al credinței islamice nu depinde de ele. Coranul este cel care afirmă vestirea, nu o reconstrucție literară.
Este un pod de dialog: Coranul cheamă oamenii Cărții să recunoască ceea ce știu deja din scrierile lor, iar istoria convertirilor pe acest drum există.
Nu este temelia credinței: temelia islamică este textul păstrat, transmiterea masivă și viața documentată a Profetului (pace și binecuvântare să fie asupra lui), dosare tratate pe paginile a fost Coranul modificat? și au fost inventate hadithurile?. Și nici nu este inversul dezbaterii copierii: pagina a fost Coranul copiat după Biblie? tratează acuzația simetrică.
Cele mai citate: promisiunea unui profet asemănător lui Moise printre frații israeliților (Deuteronom 18:18), Mângâietorul vestit de Isus (Ioan 14-16, "Paracletul" citit de unii ca o formă apropiată de "Periclytos", cel lăudat) și robii din Kedar (Isaia 42). Sunt lecturi argumentate, vechi și respectate, dar discutate: credința islamică nu se sprijină pe niciuna dintre ele.
Pentru că tradițiile citesc aceleași texte cu cheile lor proprii: creștinul îl citește pe Paraclet ca Duhul Sfânt, evreul îl citește pe profetul din Deuteronom ca Iosua. Acest gen de dezbatere textuală este vechi, onorabil și fără o ieșire decisivă: tocmai de aceea Coranul, el, poartă propria lui mărturie (Coran 61:6) și întemeiază credința pe dovezile lui proprii: textul, memoria lui și viața Profetului (pace asupra lui).
Nu: credința se sprijină pe Coranul păstrat, pe transmiterea masivă a Sunnei și pe viața documentată a Profetului (pace asupra lui). Argumentul scripturilor anterioare este un pod de dialog și un semn printre altele, citat în Coran drept dovadă contra celor care cunoșteau deja scrierile: el îmbogățește dosarul, nu îl întemeiază. Pagina <a href="/ro/refutari/a-fost-coranul-modificat.html">a fost Coranul modificat?</a> tratează temelia reală.