Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Jizya în islam
Jizya este acuzată că ar fi un tribut de umilință plătit de nemusulmani. Ce spune versetul, ce a fost ea în realitate (un impozit de scutire de la serviciul militar), scutirile ei și contractul de protecție pe care îl pecetluia.
Jizya era un impozit plătit de bărbații nemusulmani apți de lucru din statul islamic, în schimbul a două lucruri: scutirea de la serviciul militar (obligatoriu pentru musulmani) și ocrotirea persoanelor și a averilor lor de către stat. De aici vine numele contractului: dhimma, "pactul responsabilității". Femeile, copiii, bătrânii, călugării, săracii și handicapații erau scutiți de el.
Califul Umar a învățat în testamentul său să se facă răspunzător de ocrotirea lor în fața lui Allah (raportat de Ebu Dawud).
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititVersetul jizyei (Coran 9:29) se înscrie în contextul celor două imperii (bizantin și persan) care amenințau statul aflat la început de drum, și el vizează statele de oameni ai Cărții aflate în situație de conflict, până la plata jizyei care pecetluia încetarea ostilităților.
Cuvântul însumi vine de la "jiza", compensația: este contribuția bărbaților apți, nemusulmani, în schimbul a două drepturi: scutirea lor de la serviciul militar și ocrotirea armată a persoanelor, familiilor și averilor lor de către stat. Contractul poartă un nume în tradiție: dhimma, responsabilitatea statului față de protejații săi.
Un impozit "de exterminare" sau "de umilință generalizată" ar fi datorat de toți: jizya nu era datorată de nimeni altcineva decât de bărbații adulți și apți.
Erau scutiți: femeile, copiii, bătrânii, călugării și oamenii religioși trăind din cult, săracii și handicapații: categorii pe care caricatura le ignoră sistematic. Califul Umar, în testamentul său către succesor, a făcut din dhimma o responsabilitate în fața lui Allah: "îi sfătuiesc pe califul care va veni după mine să se poarte bine cu oamenii aflați sub ocrotirea lui Allah și a Trimisului Său, să le îndeplinească pactele și să-i apere" (raportat de Ebu Dawud).
Și istoria documentată a finanțelor musulmane descrie o jizya modestă și progresivă, adesea mai mică decât zakatul musulmanilor.
Musulmanul plătește zakatul (obligatoriu, 2,5% din economiile anuale) și servește militar; nemusulmanul apt plătește jizya și este scutit de el. Cele două impozite finanțează același stat, cu o simetrie pe care detractorii o omit: protecția cumpărată prin jizya era un angajament de apărare totală: istoria raportează comandanți musulmani care le înapoiau jizya orașelor pe care nu le mai puteau ocroti.
Pagina Tora în islam arată cum încadrează Coranul dreptatea datorată oamenilor Cărții (Coran 5:8: dreptatea față de toți, chiar și față de cei pe care nu-i iubim), și regula care rămâne: "Allah nu vă oprește de la cei care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, și nu v-au alungat din căminele voastre, să fiți buni cu ei și drepți, căci Allah îi Iubește pe cei drepți." (Coran 60:8).
Versetul conține cuvântul "saghirun" (smeriți) pe care polemicile îl înfățișează; istoricii finanțelor musulmane o descriu ca un impozit modest și progresiv, adesea mai mic decât zakatul musulmanilor, plătit în compensarea unei scutiri militare. "Umilința" învățată în unele recitiri târzii nu este cea a contextului: pactul de protecție făcea statul răspunzător de viețile nemusulmane în fața lui Allah.
Femeile, copiii, bătrânii, călugării și oamenii religioși, săracii, handicapații și bolnavii: doar bărbații apți, capabili de muncă, o plăteau, în compensarea scutirii lor de la serviciul militar: nemusulmanii nu apărau statul, ci erau ocrotiți de el.