De ce ordonă Coranul lupta împotriva oamenilor Cărții?

Versetul 9:29 este regulamentul unui război al anului 9: "Luptați împotriva celor care nu cred în Allah și nici în Ziua de Apoi ... dintre cei cărora li s-a dat Scriptura ... până ce ei vor plăti de bună voie jizyah ... fiind ei supuși." (Coran 9:29).

El vizează facțiunile evreiești și creștine arabe angajate militar contra Medinei, în ajunul expediției de la Tabuk contra Bizanțului. Același Coran interzice silița în religie (Coran 2:256) și ordonează ocrotirea "biserici, sinagogi și moschei" (Coran 22:40): statutul care iese din verset este un contract fiscal și militar, nu o persecutare.

Versetul și data lui

Versetul 9:29 deschide surata Detașării, revelată în anul 9, într-un context documentat: ani de coaliție militară contra Medinei, legăminte rupte în lanț (Qurayza în timpul asediului, Haibar, Nadir) și amenințarea Imperiului bizantin care se organizează la frontiera de nord după bătălia de la Mu'ta, în care 3 000 de musulmani au înfruntat o armată imperială.

Versetul reglează statutul facțiunilor beligerante de oameni ai Cărții: luptă contra celor aflate în război, iar la capăt un statut fiscal: "până ce ei vor plăti de bună voie jizyah ... fiind ei supuși." (Coran 9:29). Rezultatul luptei nu este convertirea forțată: este intrarea într-un contract de ocrotire.

Ce interzice absolut același Coran

Aceași carte care conține 9:29 conține încuietorile: "Nu există silire la credinţă! Deosebirea dintre calea cea dreaptă şi rătăcire este deslușită" (Coran 2:256), și ocrotirea instituțională a cultelor: "Și de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin alții, ar fi dărâmate mănăstiri, biserici, sinagogi și moschei în care Numele lui Allah este pomenit atât de mult." (Coran 22:40).

Iar regula legămintelor încadrează totul: "Țineți legământul încheiat de voi până la termenul asupra căruia v-ați învoit cu ei." (Coran 9:4). A citi 9:29 izolându-l de propriile lui versete vecine este greșeala de metodă de bază pe care o comit toți polemiștii.

Ce a produs statutul în fapte

Aplicarea documentată a regimului ieșit din 9:29 arată un contract de conviețuire, nu o purgere: la Haibar, locuitorii și-au păstrat pământurile și le-au cultivat contra jumătății recoltelor (Sahih Muslim 1551); creștinii din Najran au încheiat un legământ și și-au păstrat cultul; iar timp de secole, comunitățile evreiești și creștine au trăit sub legea islamică cu tribunalele lor religioase, școlile lor și sanctuarele lor. Dosarul complet se află pe pagina jizya în islam și pe pagina Urăște islamul nemusulmanii?.

Regula morală care rămâne

Versetul aparține dreptului războiului din secolul al VII-lea, aplicat de un Stat asediat contra unor facțiuni beligerante de pe teritoriul lui: este un capitol de istorie legală, nu un program etern contra creștinilor și evreilor.

Regula permanentă pe care Coranul o impune musulmanului față de oamenii Cărții este în altă parte: cuvântul comun: "Spune: „O, voi oameni ai Scripturii, veniți la un cuvânt comun între noi și voi - că nu-L vom adora decât pe Allah și că nu-I vom face asociați, și că nu ne vom lua unii pe alții drept dumnezei în locul lui Allah.”" (Coran 3:64), dreptatea față de ei (Coran 60:8) și fidelitatea legămintelor până la ultimul termen. Pagina Islamul s-a răspândit prin sabie tratează acuzația generală a războiului.