Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Este femeia o coastă încovoiată?
Hadithul compară femeia cu o coastă încovoiată pe care soțul trebuie să o iubească așa cum este, fără să o "îndrepte" cu forța: este o instrucțiune de toleranță conjugală, raportată de un Profet (pace și binecuvântare să fie asupra lui) care n-a lovit niciodată o femeie în viața lui.
Hadithul spune exact inversul acuzației: "femeia a fost creată dintr-o coastă: dacă vrei s-o îndrepți, o vei rupe" (raportat de Muslim și al-Hakim 7333, autentificat pe condițiile celor două Sahih-uri). Imaginea îl învață pe soț să accepte natura soției lui cu abaterile ei, cum se prețuiește o coastă curbată: fără a forța, fără a rupe. Iar același corpus raportează despre Profetul (pace asupra lui) că n-a lovit niciodată o femeie niciun slujitor în viața lui (Sahih Muslim 2328).
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititHadithul, raportat de Muslim și al-Hakim (7333, autentificat pe condițiile celor două Sahih-uri), spune: femeia a fost creată dintr-o coastă, iar dacă vrei s-o îndrepți, o vei rupe; dacă vrei să te bucuri de ea, bucură-te de ea cu încovoierea ei.
Imaginea este exact inversul unei denigrări: ea îi ordonă soțului să accepte soția așa cum este, cu umorile și abaterile ei, cum se ocrotește o coastă curbată spre inimă, și avertizează pe cel care ar vrea s-o "corecteze" cu forța: o va pierde. Toată lecția este aici: toleranța conjugală drept condiție a vieții comune.
Același Profet (pace asupra lui) a spus public, în discursul său de rămas-bun, să se trateze bine femeile, precizând că ele sunt fragile lângă soții lor și că niciun drept de proprietate nu cântărește asupra lor (raportat de at-Tirmidhi 1163).
Cadrul este clar: diferența de natură este o invitație la blândețe, niciodată un titlu de dominație. Iar Coranul descrie căsătoria prin scopul ei: "Și printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înșivă soațe, pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Și El a pus între voi dragoste și îndurare" (Coran 30:21).
Aisha raportează din casa lui proprie: "Profetul (pace asupra lui) n-a lovit niciodată nimic cu mâna lui, nici o femeie, niciun slujitor, decât dacă lupta pe calea lui Allah" (raportat de Muslim 2328). Același dosar raportează că își repara sandalele, își coasea hainele și servea în casa lui.
Când se compară hadithul coastei cu viața aceasta, sensul se încuie: nicio autorizare a violenței, instrucțiunea exactă a contrariului. Pagina versetul 4:34 tratează singurul verset câteodată citat pentru a autoriza o corecție, și condițiile lui foarte strânse.
A acuza hadithul coastei că denigrează femeia presupune a-l izola de corpusul care îl înconjoară: aceeași carte care declară egalitatea spirituală verset după verset (Coran 33:35), care ordonează convenabilul față de ele (Coran 4:19), care face din Aisha cea mai mare sursă juridică a islamului, și al cărei Profet n-a ridicat niciodată mâna asupra unei femei.
Imaginea coastei este o lecție de răbdare conjugală adresată bărbaților: soțul este cel care trebuie să se adapteze, nu femeia care trebuie să se supună unei îndreptări. Pagina Consideră islamul femeile inferioare? tratează întrebarea generală, iar pagina hadithul deficiențelor textul cel mai discutat din același dosar.
Hadithul nu spune de unde vine prima femeie: el folosește imaginea coastei pentru curbura ei, într-o cultură care o cunoștea, și o explică singur: dacă încerci s-o îndrepți, o rupi, dacă trăiești cu ea așa cum este, vei trăi bine cu ea. Crearea Evei aparține istorisirilor biblico-coranice despre Adam; lecția hadithului este conjugală, nu embrionară.
Discursul de rămas-bun spune că femeile sunt "'awan" lângă soții lor: un cuvânt care sugerează fragilitatea și faptul că ele nu posedă nimic care să aparțină în proprietate bărbatului, urmat de ordinul de a le trata cu bunătate și de frica de Allah în privința lor. Sensul pasajului este un avertisment contra abuzului de putere, nu o justificare: continuarea textului ordonează exact contrariul.
Corpusul raportează din casa lui proprie că n-a lovit niciodată o femeie, niciun slujitor, nimic cu mâna lui, afară de lupta pe calea lui Allah (raportat de Muslim 2328): el servea în casa lui, își repara sandalele, iar testamentul lui public a fost să se trateze bine femeile. Aceasta este măsura concretă a hadithului coastei: blândețe practicată, nu doar învățată.