Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Lapidarea în islam
Lapidarea adultului căsătorit este prescrisă de Sunna, cu condiții de probă atât de stricte (patru martori oculari sau mărturisire liberă) încât o fac aproape inaplicabilă în fapte.
Lapidarea soțului sau a soției adultere este prescrisă de Sunna (raportată de al-Bukhari și Muslim), cu condiții de probă atât de stricte (patru martori oculari ai faptei înseși sau o mărturisire liberă înaintea judecătorului) încât pedeapsa este aproape inaplicabilă în fapte. Savanții au păreri diferite despre statutul ei juridic astăzi, iar condițiile de probă fac din ea o pedeapsă pe care istoria musulmană a aplicat-o rar.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititLapidarea adultului căsătorit este raportată în mai multe hadithuri autentice (al-Bukhari și Muslim): Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) a aplicat-o în cazuri în care mărturisirea era liberă și repetată. Coranul prescrie biciuirea pentru preacurvia necăsătoriților (Coran 24:2) și cere patru martori oculari pentru acuzația de adulter (Coran 24:4).
Patru martori oculari care au văzut fapta în sine (nu bănuieli), sau o mărturisire liberă repetată înaintea judecătorului, care se poate retracta oricând. Coranul pedepsește aspru acuzația fără probă: "biciuiți-i cu optzeci de lovituri" (Coran 24:4). Profetul (pace asupra lui) a spus: "depărtați pedepsele musulmanilor pe cât puteți: dacă găsiți pentru musulman o ieșire, lăsați-o deschisă, căci a greși iertând este mai bine decât a greși pedepsind" (raportat de at-Tirmidhi și Ebu Dawud).
Istoria dreptului musulman raportează foarte puține cazuri documentate în 14 secole: pedeapsa ține de justiția unui stat organizat, niciodată de particulari, iar condițiile de probă o făceau deja o procedură de excepție.
Judecata ține exclusiv de justiția publică a unui stat care aplică dreptul musulman, nu de indivizi și nici de gloate: Profetul (pace asupra lui) însuși cerea mărturisirea sau martorii înaintea judecătorului. Savanții au păreri diferite despre aplicarea judiciară a acestei pedepse în statele moderne. Astăzi, această pedeapsă ține de singura autoritate publică: în țările care nu o prevăd în dreptul lor, ea nu are aplicare, iar islamul nu impune nicio justiție privată.