Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > A ordonat Mahomed uciderea criticilor săi?
Dosarul este mai complex decât clișeul: un caz de război documentat (Ka'b ibn al-Ashraf, care instiga armate împotriva Medinei), relatări despre poeți raportate numai de o sursă târzie cu lanț slab și o realitate a Medinei în care batjocoritorii în viață au fost regula.
Dosarul desparte două categorii. Ka'b ibn al-Ashraf a fost ucis în plin război, după ce a instigat public la distrugerea Medinei și a finanțat coaliția împotriva ei: este un fapt de război documentat de al-Bukhari (4037), nu o răfuială pentru un poem.
Relatările despre Asma bint Marwan și Abu Afak vin de la Ibn Ishaq singur, cu lanțuri pe care știința hadithului le judecă slabe: ele nu constituie o dovadă. În schimb, batjocoritorii și dizidenții în viață la Medina au fost numeroși și n-au fost niciodată atinși.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititKa'b ibn al-Ashraf era un notabil al Medinei, poet și negustor bogat, care s-a angajat în instigarea armată după bătălia de la Badr: el compunea versuri care cheamă la răzbunare și pleca la Mecca să animeze coaliția împotriva Medinei. Al-Bukhari raportează declanșatorul: "Man li-Ka'b ibn al-Ashraf, fa-innahu qad adha Allaha wa-rasulah": cine mă va elibera de Ka'b ibn al-Ashraf? L-a jignit pe Allah și pe Trimisul Lui.
Muhammad ibn Maslama s-a ridicat și l-a întrebat: doriți ca eu să-l ucid? El a răspuns: da (raportat de al-Bukhari 4037). Un conducător de război neutralizează pe cel care ridică coaliții ca să nimicească cetatea lui: este dreptul războiului așa cum l-a practicat fiecare civilizație, nu o cenzură a opiniei.
Cele două relatări cele mai citate împotriva Profetului (pace și binecuvântare să fie asupra lui) vin dintr-o singură sursă: Sira lui Ibn Ishaq (mort în 150 H), care le raportează cu lanțuri pe care știința hadithului le judecă slabe, printre care un raportor izolat și contestat de criticii rijalului. Nici al-Bukhari, nici Muslim și niciuna dintre marile compilări autentificate nu le conține. Metoda islamică a istoriei interzice a clădi o acuzație pe un raport fără lanț solid: aceste relatări rămân anecdote istorice discutate, nu dovezi statornicite.
Realitatea documentată a Medinei contrazice clișeul cenzurii sângeroase: șeful fățarnicilor, Abdullah ibn Ubayy, a petrecut un deceniu sabotând, batjocorind și trădând, și a murit de moarte naturală în patul lui.
Satiriști au continuat versurile lor împotriva islamului fără a fi atinși, iar Profetul (pace asupra lui) i-a lăsat în viață pe cei pe care nu îi atinea nicio justiție de război. La Ta'if, cetatea care îl lapidase până la sânge, el a refuzat oferta îngerului de a prăbuși cei doi munți peste locuitorii ei, în speranța că urmașii lor vor crede (raportat de Muslim 1795).
Coranul fixează reacția la batjocoritori în două versete de metodă: "Și de-i vei vedea pe cei care intră în discuții deșarte asupra Versetelor Noastre, îndepărtează-te de ei, până ce ei vor începe o altă discuție!" (Coran 6:68), și "El v-a pogorât deja în Carte [în Coran] că atunci când veți auzi că Versetele lui Allah [care sunt recitate] sunt negate [de ei] sau luate în derâdere, să nu stați împreună cu ei până nu vor începe altă discuție. [Altfel] ați fi, cu adevărat, asemenea lor." (Coran 4:140).
Pedeapsa ofensei nu aparține oamenilor: "Cei care Îl supără pe Allah și Trimisul Său [spunând minciuni despre ei și acționând împotriva cerințelor islamului] vor fi blestemați de Allah în această lume și în Lumea de Apoi și El le va pregăti lor osândă umilitoare." (Coran 33:57). Pagina impune islamul uciderea blasfemiatorilor? tratează regula de fond, iar pagina Banu Qurayza cazul de război cel mai citat.
Relatarea există numai în Sira lui Ibn Ishaq, cu un lanț de transmitere pe care maeștrii hadithului îl judecă slab (un raportor izolat și contestat), și este absentă din culegerile de hadith autentice. Istoricii serioși ai hadithului nu clădesc nici o regulă și nici o acuzație pe acest raport: autenticitatea ei este discutată în așa fel încât unii cercetători se îndoiesc chiar de existența personajului.
Ka'b era un notabil evreu al Medinei trecut la instigare armată: după bătălia de la Badr, compunea poeme care cheamă la răzbunarea morților meccani și la marșul asupra Medinei, și călătorea la Mecca pentru a finanța coaliția. Într-un conflict armat deschis, instigarea la nimicirea cetății este un act de război: a-l trata drept "critic ucis pentru opiniile lui" refuză contextul.
Au trăit. Șeful fățarnicilor, care își petrecea viața sabotând și batjocorind, nu a fost niciodată atins și a murit de moarte naturală; satiriști au continuat versurile lor și au rămas cetățeni ai Medinei; Profetul (pace asupra lui) s-a rugat pentru cetatea Ta'if care îl lapidase. Regula coranică este punerea la distanță a batjocoritorilor, nu uciderea lor: pedeapsa ofensei îi aparține lui Allah.