Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > De ce s-a căsătorit Mahomed cu Safiya?
Acuzația spune: o captivă luată în noaptea masacrului soțului ei. Dosarul documentat spune: o nobilă evreică din Haibar, liberă să aleagă, eliberată și luată în căsătorie cu un văl care o proclamă soție, văduvă de mult timp dintr-o primă căsătorie ruptă.
Safiya bint Huyayy, descendentă a casei regale evreiești din Haibar, văduvă dintr-o primă căsătorie, a fost luată de soție de Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) după Haibar: el a eliberat-o, eliberarea ei a ținut loc de zestre, iar ea a făcut parte dintre cele cărora li s-a impus vălul, semn al soției libere. Sahihul povestește detaliul nunții pe drumul spre Medina: 3 zile, o masă de curmale și brânză, și întrebarea musulmanilor: soție sau captivă? Profetul (pace asupra lui) i-a pus vălul: soție (raportat de al-Bukhari 4212 și 4213).
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititAl-Bukhari raportează: Profetul (pace asupra lui) a rămas cu Safiya bint Huyayy pe drumul de la Haibar 3 zile, până la consumarea căsătoriei, și ea a făcut parte dintre cele cărora li s-a impus vălul (raportat de al-Bukhari 4212). Versiunea lungă a lui Anas detaliază nunta: nici pâine și nici carne, curmale, brânză și unt întinse pe o piele, și întrebarea musulmanilor: este una dintre Mamele credincioșilor sau o captivă?
Profetul (pace asupra lui) a răspuns: dacă este văluită, este una dintre Mamele credincioșilor, și i-a pus vălul (raportat de al-Bukhari 4213). Dosarul documentează o căsătorie publică, cu nuntă, văl și statut de soție liberă, nu o captivă de o noapte.
Regula documentată: Profetul (pace asupra lui) a eliberat-o, iar eliberarea ei a ținut loc de zestre: ea a intrat în căsătorie liberă, cu dreptul de refuz pe care o eliberată îl posedă.
Prima căsătorie a Safiei era ruptă încă de dinainte de Haibar (ea era văduva lui Kinana ibn al-Rabi, și înaintea lui a unui alt notabil), iar sursele care povestesc execuția lui Kinana vin din Sira lui Ibn Ishaq, cu detalii pe care specialiștii în hadith nu le socotesc dovezi: acuzația "noaptea masacrului soțului ei" îngrămădește elemente din surse diferite pentru a fabrica o ororime pe care textele autentice nu o povestesc.
A lua de soție descendenta regilor din Haibar, tribul cel mai fortificat dintre evreii Arabiei, chiar după campanie, era un act public de reconciliere: casa Profetului (pace asupra lui) se alia cu nobilimea învinsă, iar victima războiului devenea mamă a credincioșilor, onorată cu acest titlu de întreaga comunitate.
Viața ei de soție documentată o dovedește: a trăit decenii în Medina, a transmis hadithuri, a fost plânsă la moartea ei, cu statutul Mamelor credincioșilor. Pagina de ce a avut Profetul mai multe soții? tratează cadrul general, iar pagina sclavele de război în islam statutul captivelor.
Nu: relatarea polemică adună elemente slab datate. Safiya era văduvă dintr-o primă căsătorie (Kinana, executat după Haibar pentru afacerea tezaurului potrivit Sirei, ale cărei detalii vin de la Ibn Ishaq și sunt discutate), iar căsătoria Profetului (pace asupra lui) a urmat așteptarea reglementară documentată de Sahih: căsătoria a avut loc după perioadele cerute, cu o nuntă publică pe drumul spre Medina. Clișeul nopții unice este o construcție polemică.
Textul documentează contrariul: ea a avut de ales între a se întoarce la poporul ei și a intra în căsătorie, iar eliberarea ei o făcea liberă să refuze, cu zestrea reglată de regula eliberării. Povestea ei de după: a trăit ca soție onorată, cu statutul de mamă a credincioșilor, iar raportorii ei de hadith o descriu ca învățată și nobilă. Relatăările care o fac de plâns vin din surse târzii și polemice.
Chiar pentru că acesta era gestul de pace cel mai puternic disponibil: a lega casa Profetului (pace asupra lui) de nobilimea evreiască din Haibar după război, eliberând-o pe descendenta regilor cetății. Coranul permitea căsătoria cu femeile oamenilor Cărții (Coran 5:5), iar celelalte captive de la Haibar au fost date libere ori eliberate prin act de eliberare: soția Profetului (pace asupra lui) a fost simbolul public că războiul se terminase.