Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Căsătoria temporară (mut'a) este islamică?
Mut'a a existat o clipă în istoria legislativă a islamului: permisă într-o situație de război, interzisă definitiv de Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) în ziua de la Haibar. Sunniții țin la această închidere; șiații duodecimi au socotit-o întotdeauna deschisă: iată dosarul.
Mut'a (căsătoria cu durată fixată, cu zestre) a fost permisă o vreme, apoi interzisă definitiv de Profetul (pace asupra lui): Muslim raportează permisiunea la începutul campaniei (Sahih Muslim 1405), apoi interdicția, pe care Ali o rezumă: "Profetul (pace asupra lui) a interzis mut'a femeilor în ziua de la Haibar" (Sahih Muslim 1407). Sunniții o socotesc deci închisă; șiații duodecimi o țin mereu licită: este una dintre marile divergențe dintre cele două ramuri ale islamului.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititMuslim raportează secvența completă. Întâi permisiunea: un crainic a anunțat din partea Profetului (pace asupra lui) că mut'a le-a fost îngăduită tovarășilor în campanie (Sahih Muslim 1405).
Apoi relatarea lui Sabra al-Juhani, care a luat parte la această permisiune și apoi a anunțat-o retrasă (Sahih Muslim 1406). Iar închiderea definitivă, din gura lui Ali: "Profetul (pace asupra lui) a interzis mut'a femeilor în ziua de la Haibar, și carnea măgarilor de casă" (Sahih Muslim 1407). Cele trei texte, în aceeași culegere autentică, povestesc o legislație în 2 timpi: o soluție tranzițorie, apoi regula finală care o închide.
Schema este a altor legislații coranice progresive: o situație umană reală (oameni în campanie lungă, departe de casele lor) primește o soluție încadrată provizorie, apoi regula definitivă sosește și închide.
Căsătoria coranică este definită de durata nedeterminată, de casă, de moștenirea reciprocă și de grijă: "Acelora cu care vă bucurați, [căsătorindu-vă cu ele], dați-le zestrea lor, ca o datorie." (Coran 4:24), citit de sunniți ca zestrea căsătoriei și de șiați ca un contract la termen. Divergența de interpretare este reală, dar Sunna din cele două Sahihs tranșează pentru sunniți: poarta temporară este închisă de la ziua de la Haibar.
Subiectul acesta desparte cele două mari ramuri ale islamului într-un mod clar: sunniții din toate școlile țin interdicția definitivă și argumentul masei de relatăări concordante; șiații duodecimi mențin licitatea și se sprijină pe lectura lor a versetului și a corpusului lor.
Divergența este veche, publică și asumată: nu se rezolvă caricaturând una sau cealaltă tabără. Ceea ce împărtășesc cele două tabere: zestrea obligatorie, așteptarea înainte de recăsătorie, filiația recunoscută fără dispută și condamnarea uniunilor fără vreun cadru.
Nu este prostituția: zestrea fixată dinainte, durata declarată, așteptarea reglementată și filiația garantată sunt siguranțe care nu există în comerțul sexual. Și nu este căsătoria coranică: nu creează nici casă, nici moștenire reciprocă, nici durată.
Exact această depărtare de căsătoria coranică întemeiază răspunsul sunnit: islamul a voit căsătoria drept contract de durată și de casă și a închis poarta temporară de îndată ce a putut, pentru ca cadrul definitiv să fie singurul cadru. Pagina de ce a avut Profetul mai multe soții? tratează căsătoria în islam de partea Profetului (pace asupra lui), iar pagina de ce permite islamul 4 soții? cadrul general.
Pentru că legislația islamică a procedat pe etape pentru situații umane reale: oameni în război, departe de casele lor, într-o societate fără hoteluri și fără încadrare, au primit o soluție provizorie încadrată (zestre obligatorie, durată declarată, filiație recunoscută). Apoi cadrul definitiv a fost așezat: numai căsătoria cu durată nedeterminată, cu drepturile ei complete. Este aceeași schemă ca legislația vinului: o etapă, apoi regula finală.
Șiații duodecimi socotesc că interdicția raportată nu a existat niciodată sau nu are valoare definitivă, și citesc versetul zestrei (Coran 4:24) ca vorbind despre un contract la termen. Sunniții răspund că relatăările de interdicție sunt masive, concordante și raportate de însuși Ali, și că legea finală a căsătoriei este cea pe care întreaga eră profetică a închis-o. Divergența este veche, documentată și asumată de ambele părți.
Acuzația este lansată de sunniți contra poziției șiate și de adversarii islamului contra ambelor. În cadrul care o regimenta: zestre fixată dinainte, durată declarată, așteptare înainte de recăsătorie, filiație pe deplin recunoscută, ea avea siguranțe pe care prostituția nu le are, și rămâne fundamental diferită de căsătoria coranică, care vizează durata, casa și moștenirea. Răspunsul sunnit este simplu: tocmai pentru că căsătoria coranică vizează durata, poarta temporară a fost închisă definitiv.