Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Sclavia în islam
Islamul nu a instituit sclavia: a moștenit-o dintr-o lume în care era economia universală, și a săpat în ea zeci de porți de eliberare obligatorii, până a închis sursele ei înseși. Istoria, textele și închiderea modernă, fără eufemisme.
Islamul nu a creat sclavia: a moștenit-o ca instituție universală a secolului al VII-lea și a transformat-o într-un statut temporar a cărui ieșire prescrisă era eliberarea: zeci de ispășiri obligatorii trec prin eliberarea unui sclav (Coran 4:92, 5:89, 58:3), iar Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) a eliberat și a prescris ca sclavilor să li se dea aceeași hrană și același veșmânt ca ale celui care îi deține (al-Bukhari 30).
Savanții contemporani, din toate școlile, învață că sursele sclaviei sunt astăzi închise: instituția nu mai poate exista legal, iar poarta eliberării rămâne singura deschisă.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititSclavia exista pe toate continentele, în toate civilizațiile și toate religiile secolului al VII-lea: sursă a economiei mondiale, instituție a dreptului roman, a imperiilor persane, a Indiei, a Chinei, a Africii și a Arabiei preislamice. Islamul a apărut în această lume și nu avea la dispoziție un decret abolitionist unilateral, posibil fără o prăbușire socială. Metoda sa, ca pentru întreaga sa legislație, a fost graduată: reglare drastică, deschidere masivă a eliberării și orientare a economiei spre închiderea ei.
Coranul a făcut din eliberare calea de ispășire a faptelor grave: greșeala de ucidere (Coran 4:92), ziharul (Coran 58:3), jurământul rupt (Coran 5:89): trei păcate nu puteau fi răscumpărate fără a elibera un sclav.
Și a făcut din eliberarea voluntară una dintre cele mai înalte fapte: "Apoi, a fost dintre cei care cred și se îndeamnă la răbdare și se îndeamnă la îndurare!... Aceștia sunt adepți ai dreptei": și Sermentul strâmtorii (Coran 90:13) numește "Dezlegarea unui sclav" printre culmile binelui.
Hadithurile prescriu drepturile întregi ale sclavilor: "frații voști pe care Allah i-a pus sub mâinile voastre: dați-le să mănânce din ce mâncați voi, îmbrăcați-i din ce purtați voi" (al-Bukhari 30), interdicția de a-i împovăra peste capacitatea lor și de a-i vinde despărțind familiile.
Sursele clasice ale sclaviei erau nașterea de sclav (închisă: copilul unei sclave eliberate este liber, iar transmiterea prin mama liberă are prioritate) și războiul.
Statul islamic clasic a redus a doua prin acorduri și prin practica răscumpărării în masă; academiile de fiqh contemporane învață în unanimitate că condițiile clasice nu se mai pot întruni în dreptul internațional modern: sursele sunt închise, instituția nu mai poate exista legitim, și orice tentativă de restaurare (ca aceea a grupărilor extremiste) a fost declarată infracțională și invalidă de savanți.
Pagina Islamul este o religie violentă? aplică aceeași metodă: a distinge textele de deturnările lor și a răspunde acuzațiilor prin sursele înseși.
O interdicție dintr-o bucată, fără un plan de eliberare, ar fi lăsat milioane de sclavi fără statut, fără drepturi și fără cale de ieșire, într-o economie mondială întemeiată pe ei. Metoda coranică a fost graduată: restrângerea surselor la război, deschiderea a zeci de porți de eliberare obligatorii, darea de drepturi întregi și facerea eliberării drept fapta cea mai virtuoasă (Coran 90:13). Este modelul tuturor legislațiilor graduate din istorie.
Nu. Academiile de fiqh contemporane învață în unanimitate că sursele legitime ale sclaviei sunt închise în lumea modernă: condițiile clasice nu se mai pot întruni, și orice tentativă de "restaurare" a sclaviei (de către grupări extremiste) a fost condamnată drept infracțională și invalidă de savanții islamului.