Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Au incendiat musulmanii Biblioteca din Alexandria?
Acuzația se sprijină pe o relatare izolată din secolul al XIII-lea, la 600 de ani după fapte. Distrugerile reale ale bibliotecii sunt documentate înainte de islam (Cezar, creștinii secolului al IV-lea), iar relatarea islamică este contestată de logică și de savanții musulmani înșiși.
Nu: distrugerile documentate ale bibliotecii datează dinainte de islam (incendiul lui Cezar în anul 48 înainte de era noastră, distrugerea Serapeumului de către creștini în 391), iar relatarea care îl acuză pe generalul Amr se sprijină pe un singur text târziu din secolul al XIII-lea, contestat de istorici pentru imposibilitățile lui materiale (6 luni de încălzire a băilor cu pergamente) și respins de savanții musulmani înșiși, pentru care cărțile antice erau o comoară, nu un pericol.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititAcuzația se sprijină pe un pasaj al lui Ibn al-Qifti (mort în 1248): generalul Amr ar fi întrebat califul Omar ce să facă cu cărțile, iar califul ar fi răspuns să le ardă dacă conținutul lor se acorda cu Coranul (inutile) sau îl contrazicea (pernicioase), de unde cele 6 luni de încălzire a băilor. Istoricii resping această relatare din motive interne și externe: material, niște băi încălzite 6 luni cu suluri nu corespunde vreunei realități a arderii;
sursă unică, ea lipsește de la marii istorici ai islamului care au tratat cucerirea Egiptului; iar califul Omar, care a instituit calendarul și a reglementat pensiile savanților, nu este documentat nicăieri altundeva ca distrugător de știință. O relatare unică, târzie, imposibilă, contradictorie cu personajul ei: este o legendă, nu o sursă.
Istoria bibliotecii este aceea a războaielor romane și a conflictelor religioase ale secolului al IV-lea: incendiul legat de asediul lui Cezar (48 înainte de era noastră) a distrus depozitele portului cu o parte din fonduri, iar distrugerea Serapeumului în 391, documentată de autorii creștini înșiși, a șters ceea ce mai rămăsese din marea colecție păgână.
Când armatele musulmane au intrat în Alexandria în 642, marea bibliotecă nu mai exista de două secole și jumătate: niciun text antic contemporan cuceririi nu menționează o bibliotecă de ars.
Comportamentul real al civilizației islamice față de cărți este comportamentul cel mai documentat al Evului Mediu: Casa Înțelepciunii din Bagdad a plătit în aur greutatea manuscriselor pentru traducerile grecești, Cordoba, Cairo și Fes au avut biblioteci publice deschise, iar operele lui Aristotel, ale lui Galen și ale lui Ptolemeu ne-au ajuns în mare parte datorită copiilor și traducerilor arabe, pe care Europa le va redescoperi mai târziu.
Hadithul care face din căutarea științei un grad mai aproape de paradis (raportat de Muslim) și obligația învățării din tradiția islamică fac din distrugerea bibliotecilor ceva neconciliabil cu civilizația pe care au clădit-o: bibliotecile arse de invazii (mongolii la Bagdad în 1258) au fost islamice, nu arse de islamici.
Dintr-un singur text, al lui Ibn al-Qifti (mort în 1248), la aproape 6 secole după evenimentul presupus, fără lanț și fără sursă citată, și contrazis de istoricii islamici majori care au scris despre Alexandria cu mult înaintea lui. Presupusa ardere de 6 luni este material imposibilă (lenjeria băilor arsă la pergament), iar niciun istoric modern serios nu o socotește o dovadă.
Distrugerile documentate sunt anterioare islamului: incendiul legat de războiul lui Cezar (48 înainte de era noastră), jafurile tulburărilor romane, apoi distrugerea Serapeumului și a ultimelor lui fonduri de mulțimi creștine în 391, sub împăratul Teodosie. Când musulmanii au intrat în Alexandria în 642, de la marile colecții nu mai rămâsese decât o amintire și fragmente.
Dosarul documentat spune inversul: Bagdadul a avut cea mai mare bibliotecă a lumii medievale (Casa Înțelepciunii), Cordoba revendica sute de mii de volume, iar savanții musulmani au copiat, tradus și salvat literatura greacă, persană și indiană, ajunsă până la noi datorită acestor copii. Civilizația care i-a transmis Europei pe Aristotel nu arde biblioteci.