Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Banu Qurayza
Afacerea cea mai citată de polemiști: moartea bărbaților din Banu Qurayza după trădarea din timpul bătăliei Șanțului. Ce spun sursele, verdictul lui Sa'd ibn Mu'adh, ales de însăși tribul, și cifrele reale.
După trădarea din Banu Qurayza în timpul bătăliei Șanțului (anul 5), tribul a capitulat și a cerut ca Sa'd ibn Mu'adh, un aliat pe care-l alesese însăși tribul, să rostească judecata asupra ei. Acesta a aplicat legea Torei pentru trădare în timp de asediu: bărbații combatanți au fost executați, femeile și copiii cruțați. Sursele raportează între 400 și 900 de bărbați.
Femeile și copiii au fost toți în viață, iar unii s-au convertit. Este o execuție de drept de război, nu un genocid.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititÎn anul 5 al Hegirei, o coaliție de 10.000 de oameni (Quraysh, Ghatafan și evreii din Banu al-Nadir exilați) a mărșăluit asupra Medinei ca să extermine musulmanii.
Orașul neputând fi apărat decât printr-un șanț săpat la sfatul lui Salman al-Farisi, bătălia a fost un asediu. În timpul asediului, tribul din Banu Qurayza: până atunci aliat prin pactul Medinei: a trădat: a deschis negocieri cu dușmanul pentru a ataca musulmanii din spate, în momentul în care familiile lor erau fără protecție (Coran 33:26: "El i-a lăsat pe cei care i-au ajutat dintre oamenii Cărții ... să coboare din cetățile lor").
După capitulare, Banu Qurayza a cerut să fie judecat de Sa'd ibn Mu'adh, un aliat al propriului lor trib (Aws), pe care-l cunoșteau ca fost convertit din iudaism. Sa'd a aplicat legea Torei pentru trădare în timp de asediu, aceeași pe care o prescrie Deuteronomul (Deuteronomul 20:12-14): bărbații combatanți au fost executați, femeile și copiii au fost puși sub protecție. Sursele raportează cifre între 400 și 900 de bărbați: at-Tabari dă 600-700, Ibn Hisham raportează aceleași.
Nicio cifră de "genocid al unui trib întreg" nu se află în surse: femeile și copiii au fost toți în viață, unii s-au convertit de bună voie, alții au fost răscumpărați sau integrați.
Acuzatorii omit sistematic trei elemente. În primul rând: trădarea în timp de asediu era pasibilă de moarte în toate sistemele juridice ale lumii, inclusiv legea Torei pe care însăși tribul o recunoștea. În al doilea rând: însăși tribul a ales judecătorul (pe Sa'd, fostul său aliat), nu o decizie impusă.
În al treilea rând: verdictul este unul de drept de război, nu o doctrină religioasă: islamul nu învață că evreii trebuie uciși, iar evreii Medinei care respectaseră pactul n-au fost atinși. Pagina islamul și libertatea religioasă dezvoltă regula generală: "Nu există silire la credinţă!" (Coran 2:256), și dreptatea față de toți necombatanții (Coran 60:8).
Legea războiului pe care a aplicat-o Sa'd (cea a Torei, pe care o cunoștea ca convertit din iudaism) distingea combatanții de necombatanți: doar bărbații care luptaseră și trădaseră au fost condamnați, femeile și copiii au fost cruțați și puși sub protecție.
Nu: tribul semnase pactul Medinei cu musulmanii, apoi a trădat aliindu-se armatei de zece mii de oameni care venise să extermine musulmanii în timpul asediului Șanțului (Coran 33:26). Trădarea în timp de asediu era pasibilă de moarte în toate sistemele juridice ale epocii.