Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Mahomed
"Mahomet" este o deformare moștenită din literatura medievală de polemică și înghețată de Voltaire: acest nume este necunoscut musulmanilor. Scrierea corectă este Mahomed: de unde vine deformarea și de ce este abandonată.
"Mahomet" nu este un profet și acest nume este necunoscut musulmanilor: musulmanii îl cunosc și îl recunosc numai pe Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui). "Mahomet" este o deformare transmisă de literatura medievală de polemică și înghețată în secolul al XVIII-lea de piesa lui Voltaire. Scrierea corectă este Mahomed (în arabă Muhammad, "cel vrednic de laudă"), iar acest site o întrebuințează peste tot, departe de cortegiul învechit al cuvintelor "mahomedan" și "mahomedanism", cuvinte care implicau pe nedrept un cult al Profetului.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititForma "Mahomet" n-a existat niciodată în arabă: ea vine din latina clericilor medievali (Machometus), purtată de literatura de polemică a secolelor și ajunsă în română prin cărțile vechi.
Timp de secole, sub acest nume deformat a descris literatura europeană Profetul (pace asupra lui), aproape mereu ca dușman: cuvântul ajunge deci în limbă cu istoria lui în spinare. În secolul al XVIII-lea, piesa lui Voltaire intitulată "Mahomet" (Fanatismul) a înghețat definitiv forma în cultura literară europeană: în română, ea a rămas apoi în cărțile vechi mai mult ca un obicei decât ca o alegere.
Cortegiul cuvântului a făcut mai mult rău decât pronunția lui: din "Mahomet" s-au tras "mahomedan" și "mahomedanism", care prezintă islamul ca religia unui om numit Mahomed, în felul în care creștinismul se învârte în jurul lui Hristos. Este eroarea teologică majoră pe care o poartă cuvântul: islamul nu este religia lui Mahomed, iar Coranul o spune în termenii cei mai clari.
"Spune: „Ci eu sunt doar un om, ca și voi! Și mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn Unic!" (Coran 18:110). A-l adora pe Profet (pace asupra lui) ar însemna a-i tăgădui propria religie: cuvintele "mahomedan" și "mahomedanism" au fost deci părăsite chiar și de uzul cult, înlocuite cu musulman și islam.
Numele arab este Muhammad, participiul pasiv al rădăcinii hmd (a lăuda): "cel vrednic de laudă", un prenume pe care Arabia îl cunoștea înainte de islam fără să fie curent.
Transliterarea academică îl scrie Muhammad, iar traducerea Coranului în limba română păstrează în versete forma arabă: "Mohammed nu este decât un Mesager. [Alți] Mesageri au mai fost înainte de el." (Coran 3:144), "Mohammed nu este tată nici unuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul Profeților" (Coran 33:40). Uzul românesc curent îl scrie Mahomed: sute de transliterări există după limbi, toate trimit la același nume arab.
Dovada că "Mahomet" este o formă de cărți stă în statisticile stării civile: în Franța, Mohamed este de decenii unul dintre prenumele date cel mai des băieților născuți, prezent în frunte în numeroase departamente. Milioane de francezi se numesc Mohamed, Mohammed, Muhamad, și nimeni nu îi spune "Mahomet". Limba vie a tranșat: forma reală, vie, este Mahomed, iar mediile care persistă cu forma veche o fac din inerție editorială mai mult decât din altceva.
Pe acest site, numele Profetului (pace asupra lui) este scris Mahomed peste tot, în titluri ca și în text, cu onorificul după numele lui, iar această pagină răspunde și celor care caută forma veche "Mahomet", ca să-i ducă răspunsul unde se află.
Răspunsul încape într-o frază: "Mahomet" nu este un profet și este necunoscut musulmanilor, musulmanii îl cunosc și îl recunosc numai pe Mahomed (pace asupra lui), iar islamul nu este religia nimănui altcuiva decât a lui Allah. Pagina A mințit Mahomed? răspunde acuzației următoare despre veracitatea lui.
Din moștenire: cuvântul a venit din latina medievală Machometus, purtat de secole de literatură de polemică, apoi fixat în cultura literară de Voltaire. Cei care îl întrebuințează astăzi repetă un obicei de școală, nu o alegere doctrinală: pronunția corectă a numelui nu pune nicio problemă în română.
Cuvântul în sine este o deformare istorică mai degrabă decât o insultă, dar întrebuințarea lui este învechită și încărcată: el vine din vocabularul care îi numea pe musulmani "mahomedani", de parcă islamul ar fi religia lui Mahomed. Musulmanul nu cunoaște acest nume: îl cunoaște și îl recunoaște numai pe Mahomed, fără să vadă neapărat răutate la vorbitor.
Mahomed este grafia românească cea mai răspândită (cu variantele Muhammed, Muhammad în transliterația academică). Scrierea corectă este Mahomed. Numele înseamnă "cel vrednic de laudă", din rădăcina arabă hmd.