Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Spune islamul că femeile sunt deficitare în inteligență și religie?
Hadithul există și se explică singur: el vizează 2 reguli precise (martoria la datorie, suspendarea cultuală în timpul menstruației), într-un discurs de avertizare contra nerecunoștinței conjugale. Restul corpusului onorează femeile ca egale ale credinței.
Hadithul există, raportat de al-Bukhari și at-Tirmidhi (2613): "Am văzut că cele deficitare în inteligență și în religie predomină asupra oamenilor înțelegerii", și el își dă singur cele 2 motive: martoria a două femei la scrierea unei datorii (Coran 2:282) și suspendarea rugăciunii și a postului în timpul menstruației.
Cele două sunt 2 reguli legale punctuale, nu o judecată de valoare: același Coran declară egalitatea spirituală deplină "Musulmanilor și musulmanelor, dreptcredincioșilor și dreptcredincioaselor ... Allah le-a pregătit iertare și răsplată mare." (Coran 33:35).
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititHadithul, raportat de al-Bukhari și at-Tirmidhi (2613), așază afacerea: un discurs adresat femeilor în care Profetul (pace și binecuvântare să fie asupra lui) le avertizează contra nerecunoștinței față de soț, apoi răspunde unei femei care întreabă.
El spune: "Am văzut că cele deficitare în inteligență și în religie predomină asupra oamenilor înțelegerii", și explică el însuși: nesiguranța martoriei la datorie (pe care Coranul o reglează prin amintirea reciprocă a celor două femei) și suspendarea rugăciunii și a postului în timpul menstruației. Textul își dă propriile chei: 2 reguli de procedură și de cult, nu o sentință asupra valorii umane.
Primul caz: scrierea datoriilor. Coranul recomandă 2 martore femei când un bărbat nu este disponibil, "astfel încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte!" (Coran 2:282): o prudență documentară într-un mediu în care contabilitatea scrisă era o meserie de bărbați, cu un mecanism de amintire reciprocă care presupune tocmai capacitatea de a înțelege.
Al doilea caz: menstruația. Rugăciunea și postul sunt suspendate în ea: o întrerupere cultuală temporară și iertată, niciodată o diminuare a credinței: Coranul numește credincioasele "păzitoare" ale castității lor și le promite "o răsplată mare" în același titlu ca bărbații (Coran 33:35).
Același Profet (pace asupra lui), în discursul său de rămas-bun, ordonă public să se trateze bine femeile și amintește că bărbații nu posedă asupra lor nimic în proprietate (raportat de at-Tirmidhi 1163).
El declară egalitatea spirituală totală verset după verset: "Musulmanilor și musulmanelor, dreptcredincioșilor și dreptcredincioaselor, celor supuși și celor supuse, celor iubitori de adevăr și celor iubitoare de adevăr, celor răbdători [și statornici] și celor răbdătoare [și statornice], celor smeriți și celor smerite, celor ce dau milostenii și acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc și acelora [dintre femei] care postesc, celor care își păzesc castitatea lor și acelora [dintre femei] care și-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu și acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare și răsplată mare." (Coran 33:35).
Și viața lui proprie face din Aisha, o femeie, cea mai mare sursă juridică a islamului după Coran: peste un sfert din corpusul juridic trece prin ea.
Maeștrii tradiției au distins întotdeauna valoarea spirituală (egală, versetul 33:35) de specializările legale (contextuale). Tradiția citează femei juriste recunoscute ale istoriei (Aisha, Amra bint Abd al-Rahman, Umm al-Darda);
școlile discută deschis judecătoarea fără ca vreun text să o condamne; și preponderența legală a soțului în cuplu (Coran 4:34) este citită drept o responsabilitate de întreținere, nu o superioritate de ființă. Hadithul deficiențelor nu cântărește nimic contra acestui dosar: el încadrează 2 proceduri într-un mediu din secolul al VII-lea, iar Coranul îi dă motivele lui, vizibile și limitate. Pagina marturia a două femei tratează primul caz în detaliu, iar pagina Consideră islamul femeile inferioare? întrebarea generală.
Nu: versetul însuși dă motivul pedagogic, "astfel încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte!": este o măsură de prudență documentară pentru datorii stabilite într-un mediu în care femeile nu conduceau negoțul scris, nu un diagnostic intelectual. Aceeași șarie acceptă martoria singură a unei femei în alte domenii, iar hadithul însuși vorbește de amintire reciprocă, nu de incapacitate.
Istoria islamică documentată e plină de acestea: Aisha a devenit una dintre cele mai mari autorități juridice ale islamului, sultane au guvernat (Shajarat ad-Durr, sultanele Yemenului), iar școlile discută deschis judecătoarea fără ca vreo regulă divină să o interzică formal. Hadithul nu retrage nici credința, nici capacitatea: el încadrează 2 puncte de procedură.
Pentru că metoda islamică nu-și abandonează textele: ea le citește în contextul lor, cu explicațiile lor interne și cu restul corpusului. Hadithul face parte dintr-un discurs în care Profetul (pace asupra lui) avertizează femeile contra nerecunoștinței conjugale, cum avertizează bărbații contra conduitei rele față de ele: dosarul întreg este criteriul, nu o frază izolată.