Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > A avut Mahomed sclavi?
Fiecare caz numit cu sursele lui: Zayd eliberat și adoptat, Maria liberă prin maternitatea ei, Safiya eliberată prin căsătorie, și armura gajată la moarte.
Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui) a trăit într-o lume în care sclavia era economia universală, iar fiecare caz personal documentat merge în sensul eliberării: Zayd, eliberat public și apoi adoptat (Coran 33:37), Maria devenită liberă prin maternitatea ei (regula umm walad), Safiya eliberată prin căsătoria ei, iar la moartea lui, armura lui gajată la un evreu, fără niciun dinar și niciun dirham lăsați moștenire (raportat de al-Bukhari).
Instituția, el a încadrat-o fără a putea s-o desființeze dintr-o lovitură, deschizând toate ușile eliberării: pagina sclavia în islam detaliază istoria completă.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititCazul personal cel mai documentat este Zayd ibn Haritha: copil capturat, trecut de la târg la târg, a fost dat lui Mahomed (pace asupra lui), care l-a eliberat public și l-a luat drept fiu adoptiv în fața meccanilor.
Zayd a ales să rămână lângă el când tatăl lui a venit să-l răscumpere, iar Coranul îl numește pe numele lui în afacerea căsătoriei lui Zaynab (Coran 33:37): sclavul eliberat devine personajul central al unei legi coranice. Primul gest islamic în materie de sclavie nu este o stăpânire, este o eliberare cu adopție: pagina Zaynab și fiul adoptiv continuă acest fir al povestirii.
Cele 2 femei cele mai citate de polemici ilustrează mecanismele de ieșire din instituție. Maria, dăruită de guvernatorul Egiptului potrivit diplomei vremii, a ajuns mamă a lui Ibrahim: regula umm walad (mama copilului stăpânului ei) a făcut-o liberă și nevândabilă, iar ea a trăit liberă la Medina până la moartea ei.
Safiya, captivă de la Haibar, a fost eliberată prin căsătoria ei: libertatea ei a fost zestrea ei, potrivit textelor. Niciuna dintre ele nu a rămas în instituție: amândouă au ieșit prin ușile pe care dreptul musulman le deschidea, iar numele lor au rămas nume de femei libere ale istoriei islamice.
Documentul care închide întrebarea este același ca pentru bogăție: "Profetul (pace asupra lui) a decedat când armura lui era gajată la un evreu pentru 30 de măsuri de orz" (raportat de al-Bukhari), fără dinar și fără dirham lăsate.
Casa lui număra la sfârșit oameni liberi: Maria liberă prin maternitatea ei, slujitorii eliberați sau plecați, apropiații eliberați în timpul vieții lui. Omul pe care polemiștii îl zugrăvesc drept stăpân de hareme moare fără niciun sclav atașat moștenirii lui, cu o armură la lombard: bilanțul contabil este și un bilanț moral.
Purtarea personală se înscrie în strategia generală a islamului față de instituția universală a timpului său: a închis sursele (interdicția de a captura sau vinde musulmani, tratate cu triburile), a deschis toate ușile de ieșire (eliberare ispășitoare pentru fiecare greșeală gravă, contracte de eliberare finanțate de stat, eliberare recomandată permanent) și a ridicat statutul (drepturi de întreținere, interdicția relei tratări, egalitate religioasă).
Pagina sclavia în islam documentează mecanica completă și închiderea contemporană, iar pagina sclavele de război tratează voletul relațiilor. Mahomed (pace asupra lui) nu a posedat sclavia: el a posedat ciocanul care a spart-o din interior.
Nu: Anas ibn Malik era un băiat liber pe care mama lui l-a dăruit slujirii Profetului (pace asupra lui) după Hegira. El l-a slujit 10 ani și a mărturisit că nu i-a făcut niciodată vreun reproș dur: slujirea voluntară încredințată de o mamă liberă nu este sclavia, iar Anas a devenit unul dintre cei mai mari naratori ai corpusului.
Ea a fost dăruită de guvernatorul Egiptului printre cadourile diplomatice, potrivit practicii universale a epocii. Ajungând mamă a unui fiu al Profetului (pace asupra lui), a intrat în regula coranică a umm walad: mama copilului este liberă și nu poate fi nici vândută, nici transmisă. A trăit liberă până la moartea ei la Medina.
Pentru că nicio societate a secolului al VII-lea nu putea elibera dintr-o lovitură milioane de oameni fără o economie alternativă: desființarea totală aștepta economii industriale, iar statele care au decretat-o brutal au produs catastrofe. Islamul a închis sursele (niciun prindere de musulmani, niciun trafic), a deschis ieșirile (eliberare ispășitoare și recomandată, contracte de eliberare) și a transformat sclavul în ocrotit: pagina sclavia în islam documentează mecanismul complet.