Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > Moștenirea femeilor în islam
Înainte de islam, femeile nu moșteneau nimic. Coranul le-a dat părți fixe (Coran 4:7), iar regula doi pentru unu reflectă o repartizare a sarcinilor financiare, nu o valoare a persoanelor: cu cazuri în care femeile moștenesc mai mult și cu dispoziții complementare care echilibrează ansamblul.
Coranul a dat femeilor părți de moștenire fixe, pentru prima dată în istoria Arabiei (Coran 4:7), iar regula generală a doi contra unu (Coran 4:11-12) reflectă repartizarea sarcinilor: în sistemul islamic, bărbatul trebuie să finanțeze gospodăria, mahrul, familia sa și moștenitorii săi, în timp ce femeia își păstrează integral moștenirea, salariul și zestrea, fără obligația de a cheltui pentru cineva.
În mai multe cazuri femeile moștenesc la fel de mult sau mai mult, iar Coranul încadrează libertatea testamentară pentru ocrotirea moștenitorilor.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 3 min de cititÎnainte de revelație, legea arabă excludea femeile de la moștenire: moșteneau doar bărbații capabili să poarte sabia, și nici măcar văduvia și filiația nu dădeau nimic femeilor.
Coranul a proclamat: "Bărbaților le revine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinții și rudele apropiate, iar femeilor le revine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinții și rudele apropiate, puțin sau mult - [le revine] o parte anumită." (Coran 4:7). Este prima legislație din istoria Arabiei care dă femeilor drepturi patrimoniale fixe și inalienabile: iar Coranul încadrează în plus libertatea testamentară pentru ocrotirea moștenitorilor.
Regula generală a doi pentru unu (frate și soră germaine) se înscrie într-un sistem financiar complet: în islam, bărbatul are obligația legală de a finanța căminul, mahrul soției sale, părinții săi și copiii săi, în timp ce femeia își păstrează integral moștenirea, salariul și zestrea, fără obligația de a cheltui pentru gospodărie: Coranul o enunță: "Și dați femeilor [la căsătorie] darurile ... de bunăvoie." (Coran 4:4) și "Bărbații vor avea parte de ceea ce au agonisit și femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit." (Coran 4:32).
Comparația onestă se face pe soldul total: o femeie care moștenește jumătatea fratelui ei, care primește un mahr integral și își păstrează bunurile fără cheltuială obligatorie se află adesea deasupra bărbatului împovărat cu toată cheltuiala familială. Iar Coranul încheie regula amintind că ea este o repartizare de la Allah: "după testament sau plata datoriilor, fără prejudicierea [vreunuia]" (Coran 4:11-12).
Regula doi contra unu nu este generală: părinții defunctului moștenesc a șasea parte fiecare (egalitate), sora germaină unică moștenește jumătatea ca și fratele unic, soția moștenește sfertul sau optimea în funcție de copii, cum soțul moștenește sfertul sau jumătatea, iar cazurile de kindred (fratele decedat fără copii) dau surorilor părți echivalente.
Sistemul complet cuprinde zeci de configurații în care femeile moștenesc în părți egale sau superioare: dreptul succesoral islamic este un sistem de părți fixe în care femeia ocrotită nu este niciodată pierzătoarea netă pe care o descrie caricatura. Pagina versetul 4:34 tratează cealaltă acuzație simetrică despre statutul femeilor, iar regula finală rămâne: "niciun [suflet] purtător de poveri nu va purta povara altuia" (Coran 6:164), fiecare răspunzând de ceea ce i s-a încredințat.
Coranul descrie situația de dinainte: "Iar dacă vreunuia dintre ei i se vestește [nașterea] unei fiice, chipul lui devine negru ... Se ascunde de lume" (Coran 16:58-59), și a condamnat această discriminare. Acordarea părților de moștenire fixe femeilor era o revoluție juridică în vremea ei: înainte, în legea arabă, moșteneau doar bărbații capabili de luptă.
Ele există în sistemul însumi: surorile unui frate decedat fără copii (kindred) moștenesc împreună, părinții moștenesc a șasea parte fiecare, iar femeia moștenește sfertul în prezența copiilor și jumătatea fără copii, când bărbatul moștenește sfertul în aceeași situație. Regula doi contra unu se aplică doar fraților și surorilor germaine, în cadrul sarcinilor familiale.