Acasă > Refutări și răspunsuri la acuzațiile contra islamului > A fost jihadul o chestiune de pradă?
Regulile prăzii (a cincea parte publică), instrucțiunile lui Abu Bakr împotriva jefuirii, bilanul contabil al Profetului (pace și binecuvântare să fie asupra lui) și învinșii rămași în credința lor.
Nu: regulile coranice ale prăzii rezervă a cincea parte statului pentru nevoiași și împart restul potrivit unei grile fixate (Coran 8:41), instrucțiunile date armatelor interzic jefuirea și uciderea civililor (raportat de Ebu Dawud), iar bilanul contabil al Profetului (pace asupra lui) este o armură gajată la un evreu la moartea lui (raportat de al-Bukhari). Cuceriri care îi lasă pe învinși acasă, în credința lor, sub contract, nu sunt o întreprindere de jaf.
Cuprins:
Actualizat la 18 octombrie 2026 la 20h58
📖 2 min de cititPrada de război în islam nu îi aparține înainte de toate nimănui: Coranul fixează împărțirea înaintea oricărei cuceriri.
A cincea parte revine statului pentru nevoiași, orfan și călător (Coran 8:41), restul urmează o grilă publică între luptători: este solda reglementată a unei armate de cetățeni, definită de revelație, nu de jefuirea învingătorului. Iar textul încadrează comportamentul înaintea împărțirii: instrucțiunile date armatelor (raportate de Ebu Dawud) interzic să ucidă femeile, copiii, bătrânii și călugării, să taie copacii, să distrugă fără necesitate: o jefuire distruge, regula islamică ocrotește.
Omul care a unificat Arabia a murit cu armura lui gajată la un evreu pentru 30 de măsuri de orz (raportat de al-Bukhari), fără dinar și fără dirham lăsat moștenire: pagina A murit Mahomed bogat? detaliază moștenirea goală. Însoțitorii lui cei mai apropiați, califi ai imperiului în devenire, trăiau din milostenia publică: Umar, stăpânul Persei și al Siriei, repara singur frunzele de palmier ale moscheii.
Un proiect de pradă produce tezaurizatori; jihadul islamic a produs administratori care au murit săraci, și acesta este faptul istoric cel mai greu de răsturnat.
Argumentul masiv este demografic: dacă cuceririle ar fi fost razzii de jaf, învinșii n-ar mai exista. Iar coptii din Egipt, creștinii Siriei, evreii din Spania și din Yemen au rămas acasă, proprietari pe pământurile și bisericile lor, timp de secole de stăpânire musulmană.
La Ierusalim, pactul califului Umar garantează siguranța persoanelor, a bunurilor și a locașurilor de cult; crucea rămâne pe acoperișuri. Pagina Jizya în islam detaliază contractul, iar pagina Convertesc musulmanii prin forță? aspectul religios.
Primeau o parte reglementată din pradă, după cum orice armată a istoriei își primea solda și recompensele: este finanțarea apărării unui stat, nu un motiv. Aceleași reguli distribuiau a cincea parte publică orfanilor, săracilor și călătorului (Coran 8:41): economia prăzii era o redistribuire încadrată, nu un jaf.
Pentru că împărțea pe măsură ce venea tot ce trecea prin mâinile lui, iar partea lui proprie trecea și ea prin acolo: armura gajată la un evreu pentru 30 de măsuri de orz la moartea lui (raportat de al-Bukhari) este documentul contabil care închide acuzația. Pagina A murit Mahomed bogat? detaliază bilanul.
Pactele primelor cuceriri spun contrariul: la Ierusalim, pactul garantează siguranța persoanelor, a bisericilor și a bunurilor; în Egipt, în Siria, în Spania, populațiile rămân proprietare și își practică cultul timp de secole. Un imperiu al jefuirii nu îi lasă pe învinși acasă: pagina Jizya în islam detaliază contractul.